La papa Francisc, Misionarii Africii: Rugăciunea și fraternitatea, nucleul originar al misiunii
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
13 iunie 2022 – Vatican News. Sfântul Părinte a primit azi în audiență participanții la capitlul general al congregației Misionarii Africii, mai cunoscuți după culoarea hainei cu numele de Părinții Albi. La începutul discursului său, papa a spus că a trebuit să amâne, cu mare părere de rău, călătoria apostolică programată în zilele 2-7 iulie a.c. în R. D. Congo și Sudanul de Sud. ”La vârsta mea”, a spus pontiful, ”nu e atât de simplu să plec în misiune, dar rugăciunile voastre și exemplul vostru îmi dau curaj și sunt încrezător că voi putea să vizitez aceste popoare pe care le port în inima mea”. Papa a anunțat că pe 3 iulie a.c., când ar fi dorit să fie în capitala congoleză, va celebra o Sfântă Liturghie în bazilica San Pietro împreună cu comunitatea congoleză din Roma. ”Vom aduce Kinshasa în San Pietro”, a confirmat Sfântul Părinte.
Vorbind, apoi, despre tema generală a lucrărilor capitulare, ”Misiunea ca mărturie profetică”, pontiful a remarcat că aici ”este în joc fidelitatea față de rădăcinile voastre, de carisma pe Spiritul Sfânt i-a încredințat-o cardinalului [Charles-Martial-Allemand] Lavigerie”, cel care a întemeiat în 1868 această societate de viață apostolică.
Papa Francisc: ”Lumea se schimbă, se schimă și Africa, dar acel dar păstrează încărcătura sa de semnificație și putere. O păstrează în voi în măsura în care este întotdeauna readusă la Cristos și Evanghelie. Dacă sarea își pierde gustul, la ce folosește? (cf. Mt 5,13). Părintele [superior] general a amintit îndemnul pe care îl repeta fondatorul: Fiți apostoli, nimic altceva decât apostoli! Apostolul lui Isus Cristos nu este unul care face prozelitism, nu este un manager, nu este un conferențiar doct, nu este un magician al informaticii, apostolul este mărturisitor. Acest lucru este valabil întotdeauna și pretutindeni în Biserică, dar este valabil în mod special pentru cei care, asemenea vouă, sunt chemați deseori să trăiască misiunea în contexte de primă evanghelizare sau de religie predominant islamică”.
Rugăciunea și fraternitatea sunt cele două brațe, pentru a spune astfel, ale mărturiei creștine. ”Inima deschisă față de Dumnezeu și inima deschisă față de frați și surori. Mai înainte de toate, a sta în prezența lui Dumnezeu, a se lăsa priviți de El, zi de zi, în adorație. De acolo se primește seva, din acea rămânere în El, în Cristos, care este condiția pentru a fi apostoli (cf. In 15,1-9). Acesta este paradoxul misiunii: poți să pleci numai dacă rămâi”. Papa a amintit, în acest sens, mărturia Sfântului Carol de Foucauld, care a fost propusă prin canonizarea lui întregii Biserici și, deși reprezintă o altă carismă, are totuși mult de spus misionarilor și creștinilor din timpul nostru.
Papa Francisc: ”Pornind de la intensa lui experiență cu Dumnezeu, el a împlinit un parcurs de transformare până la a se simți fratele tuturor (cfr. Fratelli tutti, 286). Rugăciunea și fraternitatea: Biserica trebuie să se întoarcă la acest nucleu esențial, la această simplitate iradiantă, desigur nu într-o manieră uniformă, ci în varietatea carismelor ei, a slujirilor și instituțiilor ei. Dar totul trebuie să lase să transpară acest nucleu originar, care merge până la Coborârea Duhului Sfânt și la prima comunitate, descrise în Faptele Apostolilor (cf. 2,42-47; 4,32-35)”.
Deseori, a reluat papa Francisc, suntem înclinați să credem că profeția ar fi o realitate individuală, iar aceasta este o dimensiune întotdeauna adevărată, după modelul profeților din poporul lui Israel. Cu toate acestea, papa a spus că profeția are și o dimensiune comunitară: ”comunitatea este cea care dă o mărturie profetică”, după cum arată fraternitățile acestei societăți clericale de viață apostolică, formate din persoane care provin din numeroase țări și culturi diferite.
Papa Francisc: ”Nu e ușor, este o provocare ce poate fi acceptată numai bizuindu-ne pe ajutorul Spiritului Sfânt. Iar apoi, mica voastră comunitate, care trăiește din rugăciune și fraternitate, este chemată la rândul ei să dialogheze cu mediul în care trăiește, cu lumea și cultura locală. În aceste contexte, unde deseori, pe lângă sărăcie, se simte nesiguranța și precaritatea, voi sunteți trimiși ca să trăiți dulcea bucurie a vestirii Evangheliei. Îi mulțumesc Domnului împreună cu voi pentru acest mare dar”.
