Sfinții Petru și Pavel. Papa Francisc, la ”Angelus”: Drumul credinței nu este o plimbare

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
29 iunie 2022 – Vatican News. La rugăciunea ”Îngerul Domnului”, recitată miercuri, 29 iunie 2022, împreună cu aproximativ 15.000 de romani și pelerini prezenți la amiază în Piața San Pietro, papa Francisc a vorbit despre Evanghelia solemnității, cu mărturisirea de credință a Sfântului Apostol Petru, care îi spune lui Isus: ”Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu” (Matei 16,16). Este o mărturisire de credință pe care Petru, a remarcat pontiful, o rostește nu pe baza înțelegerii sale omenești, ci pentru că Dumnezeu Tatăl i-a inspirat-o (v. 17). Pentru pescarul Simon, zis Petru, a fost începutul unui drum: va trebui, într-adevăr, să treacă mult timp înainte ca importanța acelor cuvinte să intre în adâncul vieții sale, implicând-o în totalitate. Există o ”ucenicie” în ale credinței care a avut a face și cu apostolii Petru și Pavel, la fel ca pentru fiecare dintre noi. ”Credem și noi că Isus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu cel viu, dar sunt necesare timp, răbdare și atât de multă smerenie pentru ca modul nostru de a gândi și de a acționa să adere pe deplin la Evanghelie”.

În acest sens, apostolul Petru a făcut experiența imediată a ”uceniciei”. După ce a mărturisit credința în Isus, în momentul în care Fiul lui Dumnezeu a vestit că avea multe de suferit și că urma să fie condamnat la moarte, apostolul respinge această perspectivă pe care o consideră ”incompatibilă” cu Mesia. Iar Isus îi adresează aspra dojană în care îi spune lui Petru că nu gândește după Dumnezeu, ci după oameni (v. 23). Ceva asemănător se poate întâmpla fiecăruia dintre noi.
Papa Francisc: ”Noi repetăm Crezul, îl spunem cu credință, dar în fața încercărilor grele ale vieții se pare că totul se clatină. Suntem înclinați să protestăm în fața Domnului, spunându-i că nu e just, că trebuie să existe alte căi, mai drepte, mai puțin obositoare. Trăim sfâșierea celui care crede, care crede în Isus, care se încrede în El, dar în același timp simte că e greu a-L urma și este ispitit să caute căi diferite de ale Învățătorului”.

Sfântul Petru a trăit această ”dramă interioară” și a avut nevoie de timp și de maturizare, dar în cele din urmă L-a mărturisit pe Domnul cu curaj până la a se lăsa răstignit, potrivit tradiției, cu capul în jos, pentru că nu se considera vrednic de aceeași moarte a Învățătorului său. La rândul său, Sfântul Apostol Pavel a avut propriul parcurs: a trecut și el prin ”lenta maturizare a credinței”, simțind momente de incertitudine și îndoială. Apariția Celui înviat pe drumul Damascului, care din prigonitor l-a făcut creștin, trebuie văzută drept începutul unui parcurs pe timpul căruia apostolul s-a confruntat cu crize, eșecuri și continue frământări provocate de ceea ce el numește ”un spin în trup” (2 Corinteni 12,7).
Papa Francisc: ”Drumul credinței nu este niciodată o plimbare, pentru nimeni, nici pentru Petru, nici pentru Paul, pentru niciun creștin. Drumul credinței nu este o plimbare, ci angajant, uneori anevoios. Chiar Paul, odată devenit creștin, a trebuit să învețe treptat să fie creștin până la capăt, mai ales în momentele de încercare”.

În lumina experienței spirituale a sfinților apostoli Petru și Pavel, fiecare creștin din timpurile noastre ar trebui să se întrebe: ”Când îmi mărturisesc credința în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, o fac cu conștiința că trebuie să învăț mereu sau prezum că am priceput deja totul? De asemenea, în greutăți și încercări, mă descurajez, mă plâng sau învăț să le consider o ocazie de a crește în încrederea față de Domnul? El, după cum Paul îi scrie lui Timotei (2 Tm 4,18), ne eliberează de orice rău și ne duce în siguranță în ceruri”.

”Fecioara Maria, regina apostolilor”, a fost invocația papei de la finalul alocuțiunii, ”să ne învețe să-i imităm, înaintând zi de zi pe calea credinței”.

La saluturile finale, Sfântul Părinte a menționat lansarea suplimentului L’Osservatore di Strada, îngrijit de cotidianul Sfântului Scaun L'Osservatore Romano, o plublicație lunară de 12 pagini cu și pentru oamenii străzii. Papa și-a exprimat, mai departe, îngrijorarea pentru incendiile care au izbucnit zilele trecute în Roma și în împrejurimi. A mulțumit, apoi, în public, delegației ortodoxe a Patriarhatului ecumenic de Constantinopol și, în fine, a transmis urări cu ocazia hramului locuitorilor Romei și vizitatorilor ei.

Primul salut, însă, a fost dedicat situației din Ucraina, amintind de ”atacul barbar” comis asupra oamenilor care se aflau zilele trecute în centrul comercial din Kremenciuk. ”Mă rog”, a spus papa Francisc, ”pentru ca acest război nebun să vadă cât de curând sfârșitul și reînnoiesc invitația de a persevera, fără a obosi, în rugăciune pentru pace. Domnul să deschidă acele căi de dialog pe care oamenii nu vor sau nu reușesc să le găsească! Să nu trecem cu vederea ajutorarea populației ucrainene, care suferă atât de mult”.

Rugăciunea ”Îngerul Domnului” s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică a papei, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.