Editorial de Andrea Tornielli: “Acele întrebări ale Papei despre pace”
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 2 mai 2022. Scrie Andrea Tornielli: «Mă întreb dacă se caută cu adevărat pacea...”. Papa Francisc a ales să prezinte sub formă de întrebări îndoielile care îi cuprind pe mulți și care cresc pe măsură ce escaladarea militară a războiului din Ucraina se intensifică. O escaladare militară îngrijorătoare într-un conflict din ce în ce mai devastator, care se răsfrânge asupra populației civile lipsite de apărare și care merge mână în mână cu o creștere a amenințărilor verbale, cu o demonizare totală a adversarului și cu simulări de posibile atacuri nucleare.
Continuarea războiului de agresiune dus de armata rusă împotriva Ucrainei, cursa spre reînarmare, lipsa unor inițiative ferme la nivel internațional, face să se afirme tot mai mult gândirea celor care consideră conflictul armat ineluctabil, făcând totodată să se revină la trecut și să câștige tot mai mult teren vechile “scheme” de război despre care se spera a fi depășite.
“În timp ce asistăm la o regresie macabră a umanității”, a spus pontiful, “mă întreb, împreună cu atâția oameni profund îngrijorați, dacă, într-adevăr, căutăm pacea; dacă există voința de a evita o continuă escaladare militară și verbală; dacă facem tot posibilul pentru ca armele să tacă”.
Dificultatea de a răspunde afirmativ la întrebările papei Francisc este destul de evidentă. “Cu toții vrem pace”, este răspunsul liderilor lumii. Dar, atunci când această voință este exprimată în cuvinte nu se transformă în hotărâre creativă și într-o voință autentică de a negocia. Ei vorbesc despre pace și continuă să aplice ceea ce papa Francisc a numit “modelul războiului”. În urmă cu câteva zile, cardinalul Pietro Parolin, exprimându-și speranța într-o nouă Conferință de la Helsinki, a declarat: “Privind la ceea ce s-a întâmplat în ultimele decenii, ar trebui să ne convingem cu privire la necesitatea de a avea mai multă încredere în organismele internaționale și în edificarea lor, încercând să le facem să devină tot mai mult o “casă comună”, în care toată lumea să se simtă reprezentată. În același timp, ar trebui să ne convingă de necesitatea de a construi un nou sistem de relații internaționale, care să nu se mai bazeze pe descurajare și forță militară: aceasta este o prioritate. Și este o prioritate pentru că, dacă nu reflectăm asupra acestui lucru, dacă nu lucrăm pentru aceasta, suntem sortiți să ne îndreptăm grabnic spre abisul războiului total”.
De aceea, Succesorul lui Petru a repetat apelul său cerând “să nu cedăm în fața logicii violenței, a spiralei perverse a armelor” și să mergem, în sfârșit, pe calea dialogului și a păcii. »
