Papa Francisc cere iertare indigenilor canadieni din fostele ”Școli Rezidențiale”

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
1 aprilie 2022 – Vatican News. ”Prin glasul vostru, am atins cu mâna și port în mine, cu o mare tristețe în inimă, relatările despre suferințele, privațiunile, tratamentele discriminatorii și diversele forme de abuz îndurate de unii dintre voi, în particular în școlile rezidențiale. Toate acestea au trezit în mine două sentimente: indignare și rușine”: a spus papa Francisc primind vineri, 1 aprilie 2022, cele trei delegații ale populațiilor indigene din Canada, după chestiunea controversatelor ”Școli Rezidențiale”, încredințate de guvernul federal în secolele XIX-XX unor instituții educative de diferite confesiuni, printre care și celor aparținând Bisericii catolice, urmărind integrarea copiilor provenind din rândul populațiilor locale. În decursul acestei săptămâni, papa Francisc a primit una câte una cele trei delegații: National Council of Metis, Inuit și First Nations.

În discursul său, papa a mulțumit delegațiilor și episcopilor canadieni care au venit la Roma în ciuda riscurilor din contextul pandemiei de Covid-19 și a spus că, în zilele trecute, a ascultat ”cu atenție” mărturiile lor și le-a purtat cu sine ”în reflecție și în rugăciune”. ”Vă sunt recunoscător”, a spus pontiful, ”pentru că v-ați deschis inima și pentru că, prin această vizită, ați exprimat dorința de a merge împreună”.

Dezrădăcinarea și colonizările ideologice

Papa a menționat unele aspecte din mărturiile ascultate, precum convingerea că ”e nevoie a gândi cu șapte generații în față când se ia o decizie astăzi”. Tot la fel, imaginea prin care indigenii s-au comparat cu ”ramurile unui pom”, care cresc în diferite direcții și sunt bătute de vânturi puternice, dar fiind ancorate în rădăcini viguroase, nu încetează să aducă roade. Dintre roadele care ”merită cunoscute și valorificate”, papa a menționat ”grija față de teritoriu” și ”bogățiile specifice limbilor, culturilor, tradițiilor și formelor artistice”, constituind un adevărat patrimoniu care aparține întregii omeniri. Cu toate acestea, a recunoscut pontiful după colocviile din timpul acestei săptămâni, ”pomul vostru care aduce roade a suferit o tragedie, pe care mi-ați povestit-o în aceste zile: dezrădăcinarea. Lanțul care transmis cunoștințe și stiluri de viață, în uniune cu teritoriul, a fost rupt de colonizare, care fără respect i-a smuls pe mulți dintre voi din mediul vital și a încercat să vă uniformizeze unei alte mentalități. În acest fel, identitatea și cultura voastră au fost rănite, multe familii separate, atâția copii au devenit victime ale acestei acțiuni de omologare, susținută de ideea că progresul se face prin colonizare ideologică, după programele studiate pe măsuță și nu prin respectarea vieții popoarelor. Este ceva care, din nefericire, se întâmplă și astăzi, la diferite niveluri. Câte colonizări politice, ideologice și economice există încă în lume, mânate de lăcomie, de setea de profit, nepăsători de populații, de istoria și tradițiile lor, precum și de casa comună a Creației. Din nefericire, această mentalitate colonială este încă foarte răspândită. Să ne ajutăm unii pe alții ca să o depășim”.

O mare tristețe în inimă

”Prin glasurile voastre”, a spus mai departe papa Francisc, ”am putut să ating cu mâna și să port în interiorul meu, cu o mare tristețe în inimă, relatările despre suferințele, privațiunile, tratamentele discriminatorii și diferitele forme de abuz îndurate de unii dintre voi, în particular în școlile rezidențiale. Este înspăimântător să ne gândim la voința de a instila un sens de inferioritate, de a-l face pe cineva să-și piardă propria identitate, de a tranșa rădăcinile, cu toate consecințele personale și sociale pe care aceasta le comportă și continuă să le comporte: traume nerezolvate, care au devenit traume inter-generaționale”.

Indignare și rușine

”Toate acestea au trezit în mine două sentimente: indignare și rușine. Indignare, pentru că este injust a accepta răul și este chiar mai rău a se obișnui cu răul, ca și cum ar fi o dinamică inevitabilă provocată de evenimentele istoriei. Nu, fără o fermă indignare, fără memorie și fără angajamentul de a învăța din erori, problemele nu se rezolvă și revin. O vedem în aceste zile în contextul războiului. Memoria trecutului nu trebuie sacrificată niciodată pe altarul unui presupus progres”.

În același timp, a reluat papa, ”îmi este rușine. V-am spus-o și o repet: simt rușine, durere și rușine pentru rolul pe care diverși catolici, în particular cu responsabilități educative, l-au avut în tot ceea ce v-a rănit, în abuzuri și în lipsa de respect față de identitatea voastră, de cultura voastră și chiar de valorile voastre spirituale. Toate acestea sunt contrare Evangheliei lui Isus. Pentru deplorabila conduită a acelor membri ai Bisericii catolice, cer iertare de la Dumnezeu și, aș vrea să vă spun, cu toată inima, sunt foarte îndurerat. Mă unesc Fraților episcopi canadieni în a vă cere iertare. Este evident că nu se pot transmite conținuturile credinței printr-o modalitate străină de credință: Isus ne-a învățat să primim, să iubim, să slujim și să nu judecăm; este teribil când, chiar în numele credinței, se dă o contra-mărturie Evangheliei”.

”Unde este fratele tău?”

Papa Francisc a mărturisit că evenimentele prin care au trecut populațiile indigene din Canada amplifică întrebările pe care Creatorul le adresează omenirii la începutul Bibliei: ”Unde ești? (Gen 3,9) și ”Unde este fratele tău?” (4,9). Sunt întrebări pe care, a subliniat pontiful, ”trebuie să ni le repetăm mereu, sunt întrebări esențiale ale conștiinței pentru ca să nu uităm că suntem pe acest pământ custozi ai sacralității vieții și, prin urmare, custozi ai fraților, ai oricărui popor-frate”.

Evanghelia, mai mare decât erorile comise

În continuarea discursului, papa și-a exprimat ”gratitudinea față de numeroșii și bunii credincioși care, în numele credinței, cu respect, iubire și politețe, au îmbogățit istoria voastră cu ajutorul Evangheliei. E o bucurie pentru mine, de exemplu, când mă gândesc la venerația care s-a răspândit printre mulți dintre voi față de Sfânta Ana, bunica lui Isus. Anul acesta, eu aș vrea să fiu împreună cu voi în acele zile. Astăzi avem nevoie să reconstituim o alianță între bunici și nepoți, între bătrâni și tineri, premisă fundamentală pentru o mai mare unitate a comunității umane”.

Biserica stă de partea voastră

”Dragi frați și surori”, a spus papa spre finalul discursului, ”îmi exprim urarea ca întâlnirile din aceste zile să deschidă noi căi de parcurs împreună, să insufle curaj și să crească angajarea la nivel local. Un parcurs eficace de vindecare cere acțiuni concrete. În spirit de fraternitate, încurajez episcopii și catolicii să continue să întreprindă pașii necesari pentru căutarea transparentă a adevărului și pentru promovarea vindecării rănilor și a reconcilierii, pașii unui drum care să permită redescoperirea și revitalizarea culturii voastre, ducând la creșterea iubirii în Biserică, a respectului și a atenției specifice față de tradițiile voastre genuine. Vreau să vă spun că Biserica stă de partea voastră și vrea să continue să meargă împreună cu voi. Dialogul este cheia necesară pentru a cunoaște și a împărtăși, iar episcopii Canadei și-au exprimat în mod clar angajarea lor de a continua să meargă împreună cu voi pe o cale reînnoită, constructivă, fecundă, unde întâlnirile și proiectele împărtășite vor putea să fie de ajutor”.

”La revedere!” în Canada

La finalul discursului, papa a spus că s-a simțit ”îmbogățit” de cuvintele și de mărturia delegațiilor din Canada: ”ați adus aici, la Roma, simțul viu al comunităților voastre. Voi fi fericit să beneficiez în continuare de întâlnirea cu voi, vizitând teritoriile voastre natale, unde trăiesc familiile voastre. Nu voi merge iarna la voi... Vă spun, de aceea, La revedere în Canada, unde voi putea să vă exprim mai bine apropierea mea. Vă asigur, între timp de rugăciunea mea, invocând binecuvântarea Creatorului asupra voastră, asupra familiilor și comunităților voastre”.

Umilința, calea rodniciei Bisericii

Ultimul cuvânt al papei a fost pentru episcopii canadieni: ”Mulțumesc. Mulțumesc pentru curaj. Mulțumesc. În umilință: în umilință se revelează Spiritul Domnului. În fața unor situații ca acestea pe care le-am auzit, umilința Bisericii este rodnicie. Vă mulțumesc pentru curajul vostru. Vă mulțumesc vouă, tuturor!”.