Pandemia a amplificat în toată lumea sentimentul de rătăcire: papa Francisc
Cetatea Vaticanului - Adrian Dancă
1 ianuarie 2022 - Vatican News. Dacă trăim sărbătorile Crăciunului ”fără uimire”, iar manifestările sunt ancorate ”într-o emoție superficială, legată de exterioritatea sărbătorii sau, chiar mai rău, de frenezia consumistă, atunci nimic nu se schimbă: mâine va fi la fel ca ieri, anul viitor va fi ca cel care a trecut și așa mai departe”: a spus papa Francisc la omilia rugăciunii Vesperelor cu Te Deum, celebrată în seara ultimei zile a anului precedent în bazilica San Pietro. Contrar previziunilor, papa Francisc a prezentat omilia slujbei, dar nu a prezidat în prima persoană această ceremonie, voind ca aceasta să fie prezidată de cardinalul Giovanni Battista Re, decanul Colegiului cardinalilor. La ceremonia asemănătoare de anul trecut, după cum ne amintim, Sfântul Părinte a fost constrâns, din cauza unor dureri sciatice să-și anuleze participarea, slujba fiind prezidată atunci de cardinalul secretar de stat Pietro Parolin. În plus, anul acesta, dat fiind contextul pandemic, Sfântul Părinte a anulat obișnuita vizită la Ieslea Nativității din Piața San Pietro pe care papii o făceau după rugăciunea Vesperelor din ultima zi a anului.
În centrul sărbătorii Crăciunului, a spus papa la omilia Vesperelor, se află nașterea lui Cristos, căci ”Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi” (Ioan 1,14). În aceste zile, a reluat papa, ”uimirea Mariei și a Bisericii este plină de gratitudine” pentru faptul că ”Dumnezeu nu l-a părăsit pe poporul său, ci a venit, este aproape, este Dumnezeu-cu-noi”.
Desigur, a recunoscut papa, ”problemele nu au dispărut, greutățile și preocupările nu lipsesc, dar nu suntem singuri: [Dumnezeu] Tatăl l-a trimis pe Fiul său (Gal 4,4) ca să ne răscumpere din sclavia păcatului și să ne restituie demnitatea de fii. El, unul născut, s-a făcut primul născut dintre mulți frați ca să ne conducă din nou pe noi toți, cei rătăciți și împrăștiați, la casa Tatălui. Acest timp de pandemie a mărit în toată lumea sentimentul de rătăcire. După o primă fază de reacție, în care ne-am simțim solidari în aceeași barcă, s-a răspândit tentația de genul să se salveze cine poate. Dar, mulțumire fie lui Dumnezeu, am reacționat din nou, cu simțul răspunderii. Cu adevărat, putem și trebuie să spunem mulțumire fie lui Dumnezeu, pentru că alegerea responsabilității solidare nu vine de la lume, ci de la Dumnezeu, mai mult, vine de la Isus Cristos, care a întipărit o dată pentru totdeauna în istoria noastră ruta vocației sale originare: a fi cu toții frați și surori, fii ai unicului Tată”.
”Surori și frați”, a încheiat papa omilia Vesperelor din ultima zi a anului, ”astăzi, Mama – Mama Maria și Mama Biserică – ne arată Pruncul. Ne surâde și ne spune: El este Calea, urmați-L, aveți încredere! Să-L urmăm pe drumul de fiecare zi: El dă plinătate timpului, dă sens lucrărilor și zilelor. Să avem încredere, în clipele frumoase și în cele dureroase, căci speranța pe care El ne-o dă este speranța care nu dezamăgește”.
