Omilia papei la Sf. Liturghie in Cipru: Isus este medicul; numai El ne eliberează inima de rău

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 3 decembrie 2021. Pornind de la Evanghelia din liturgia zilei, după sfântul Matei, capitolul 9, în care se relatează despre doi orbi care, în timp ce Isus trecea pe lângă ei, „îi strigă suferința și speranța lor”, pontiful a evidențiat că „cei doi protagoniști ai Evangheliei de astăzi sunt orbi, dar văd ceea ce este cel mai important: îl recunosc pe Isus ca fiind Mesia care a venit în lume”.

Sfântul Părinte a evidențiat că cei doi orbi au încredere în Isus deoarece „percep că în întunericul istoriei, el este lumina care luminează nopțile inimii și ale lumii, care învinge întunericul și învinge orice orbire”. „Știm că și noi, la rândul nostru, purtăm orbire în inimă. Ca și cei doi orbi, și noi suntem călători, adesea scufundați în întunericul vieții. Primul lucru care trebuie făcut este să mergem la Isus, așa cum el însuși cere: "Veniți la mine, toți cei osteniți și împovărați, și eu vă voi da odihnă" (Mt 11,28). Cine dintre noi nu este obosit și împovărat într-un fel sau altul? Dar noi ne împotrivim să mergem spre Isus; de multe ori preferăm să rămânem închiși în noi înșine, să rămânem singuri cu întunericul nostru, să ne plângem puțin de milă, acceptând compania nepotrivită a tristeții”.

Papa Francisc a sugerat să ne întrebăm dacă și noi ne închidem în întunericul melancoliei, care usucă izvoarele bucuriei sau dacă mergem la Isus să-i prezentăm viața noastră, să-i strigăm  nevoile și amărăciunile noastre.  “Să facem acest lucru, să îi dăm lui Isus șansa de a ne vindeca inimile” – a îndemnat papa Francisc. 

Pontiful a evidențiat și un alt aspect relatat în Evanghelia din liturgia zilei: faptul că sunt doi orbii vindecați, ei aflându-se împreună pe drum, împărtășind suferința condiției lor, tânjind împreună după o lumină care să strălucească în adâncul nopților lor.

“Cei doi orbi” – a spus papa Francisc – prin împărtășirea suferințelor și prin prietenia lor fraternă, ne învață atât de multe. Fiecare dintre noi este, într-un fel, orb din cauza păcatului, care ne împiedică să-L "vedem" pe Dumnezeu ca Tată și pe ceilalți ca frați. Iată ce face păcatul, distorsionează realitatea: ne face să-L vedem pe Dumnezeu ca pe un stăpân și pe ceilalți ca pe niște probleme. Aceasta este lucrarea ispititorului, care falsifică lucrurile și tinde să ni le arate într-o lumină negativă pentru a ne arunca în descurajare și amărăciune. Iar tristețea urâtă, care este periculoasă și nu vine de la Dumnezeu, pândește bine în singurătate. Prin urmare, nu putem înfrunta singuri întunericul. Dacă ne purtăm singuri orbirea interioară, suntem copleșiți. Avem nevoie să stăm unul lângă celălalt, să ne împărtășim rănile, să înfruntăm drumul împreună.”

Sfântul Părinte s-a oprit asupra unei a treia exigențe care reiese din relatarea evanghelică din liturgia zilei (Mt 9,27-31): vestirea Evangheliei cu bucurie, evidențiind că, după ce au fost vindecați, împreună, de Isus, „cei doi protagoniști anonimi ai Evangheliei, în care ne putem oglindi, încep să răspândească vestea în toată regiunea”. Deși Isus îi sfătuise să nu spună nimic nimănui, ei nu-și pot stăpâni entuziasmul legat de vindecarea lor și de întâlnirea cu Isus.   

Papa Francisc a pus accentul asupra faptului că „bucuria Evangheliei, care este de nestăpânit” umple inima și întreaga viață a celor care îl întâlnesc pe Isus, după cum se reliefează și în Exortația apostolică „Evangelii Gaudium).

„Dragi prieteni” – a spus pontiful – „mă bucur să vă văd și să constat că trăiți cu bucurie proclamarea eliberatoare a Evangheliei. Vă mulțumesc pentru acest lucru. Nu este vorba de prozelitism, ci de mărturie; nu de moralism care judecă, ci de milostivire care îmbrățișează; nu de închinare exterioară, ci de iubire trăită. Vă încurajez să continuați pe această cale: ca și cei doi orbi din Evanghelie, să reînnoim întâlnirea cu Isus și să ieșim din noi înșine fără teamă pentru a da mărturie despre el tuturor celor pe care îi întâlnim! Să ieșim pentru a duce lumina pe care am primit-o, să ieșim să luminăm noaptea care adesea ne înconjoară! Este nevoie de creștini luminați, dar mai ales luminoși, care să atingă cu bunătate orbirea fraților și surorilor lor; care, prin gesturi și cuvinte de mângâiere, să aprindă lumini de speranță în întuneric. Creștini care sădesc semințele Evangheliei în câmpurile aride ale vieții cotidiene, care aduc mângâieri în singurătățile suferinței și ale sărăciei.”

„Frați, surori” – a spus papa Francisc la finalul omiliei – „Domnul Isus trece și el pe străzile Ciprului, aude strigătul orbirii noastre, vrea să ne atingă inima, să ne facă să venim la lumină, să renaștem, să ne ridicăm în interiorul nostru. Și ne adresează și nouă întrebarea pe care le-a pus-o acelor orbi: "Credeți că pot să fac aceasta?". (Mt 9,28). Credem noi că Isus poate face acest lucru? Să ne reînnoim încrederea în El! Să-i spunem: Isuse, credem că lumina ta este mai mare decât tot întunericul nostru; credem că poți să ne vindeci, că poți reînnoi fraternitatea noastră, că poți să ne mărești bucuria; și împreună cu întreaga Biserică te invocăm: Vino, Doamne Isuse! (...) ”

Scurt salut de mulțumire la finalul Sfintei Liturghii

La finalul Sfintei Liturghii pontiful și-a exprimat profunda recunoștință, față de toți, pentru primirea și afecțiunea care i-au fost acordate. „Aici, în Cipru, respir un pic din atmosfera specifică Țării Sfinte, unde vechimea și varietatea tradițiilor creștine îl îmbogățesc pe pelerin. Asta îmi face bine, și îmi face bine să întâlnesc comunități de credincioși care trăiesc prezentul cu speranță, deschise spre viitor, și care împărtășesc acest orizont cu cei care au mai multă nevoie. Mă gândesc în special la migranții aflați în căutarea unei vieți mai bune, cu care voi avea ultima dintre întâlniri pe această insulă, împreună cu frați și surori din diferite confesiuni creștine. Mulțumesc tuturor celor care au colaborat pentru această vizită! Rugați-vă pentru mine. Domnul să vă binecuvânteze și Fecioara Maria să vă ocrotească. Efcharistó! [Mulțumesc!]”