Papa Francisc a deschis o nouă Sală de expoziții la Biblioteca Vaticanului

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș

Vatican News – 6 noiembrie 2021. Deschiderea oficială a noii săli de expoziție din Palatul Sixtin a avut loc joi după-amiază, cu începere de la ora 17. Sala a fost realizată grație sprijinului antreprenorului și filantropului american di origine armeană Kirk Kerkorian. În contextul inaugurării, papa Francisc a vizitat și expoziția intitulată "Tutti. Umanità in cammino" (Toți. Umanitatea pe cale), cu opere ale artistului Pietro Ruffo, un parcurs expozițional care – prin hărți fizice și alegorice – ilustrează necesitatea de a găsi puncte de referință în complexitatea prezentului, pentru a ne reorienta.

În cadrul inaugurării, Sfântul Părinte a luat cuvântul, oprindu-se asupra rădăcinii comune a termenilor „frumos” și „bun” și, făcând trimitere la Evanghelia după sfântul Ioan, unde adjectivul kalòs (frumos) este folosit exclusiv cu referire la Isus și la misiunea sa, a spus: „În Evanghelia după Ioan, adjectivul kalos (frumos) este folosit exclusiv cu referire la Isus și la misiunea sa. Aici, de exemplu, apare pe buzele lui Isus epitetul cristologic: „Eu sunt păstorul cel frumos (In 10,11), pe care noi îl traducem de obicei prin "Eu sunt păstorul cel bun". Adevărat, Isus este păstorul cel bun, dar este și frumos. De altfel, în Evanghelia după sfântul Matei, Isus vorbește despre frumusețea ucenicilor săi: îi provoacă să strălucească, să facă vizibilă frumusețea faptelor lor ca o formă de laudă la adresa lui Dumnezeu: ‘Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune și să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri!’ (Mt5,16)”.

Papa Francisc și-a exprimat speranța ca lumina Bibliotecii Papilor “să strălucească prin știință dar și prin frumusețe”, subliniind că frumusețea “nu este iluzia trecătoare a unei aparențe sau a unui ornament: ea izvorăște, în schimb, din rădăcina binelui, a adevărului și a dreptății, care sunt sinonimele sale”. Și, a adăugat: „Nu trebuie să neglijăm să reflectăm și să vorbim despre frumusețe, pentru că inima omului nu are nevoie doar de pâine, nu are nevoie doar de ceea ce-i garantează supraviețuirea imediată: are nevoie și de cultură, de ceea ce atinge sufletul, de ceea ce îl apropie pe om de demnitatea sa profundă. De aceea, Biserica trebuie să dea mărturie despre importanța frumuseții și a culturii, în dialog cu setea specială de infinit care caracterizează ființa umană”.