Sf. Iosif, mărturisitorul și protectorul spre care să privim: Papa, la audiența generală

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș

Vatican News – 17 noiembrie 2021. Pontiful a început un nou șir de cateheze, dedicate sfântului Iosif, în prima dintre acestea oprindu-se asupra mediului în care a trăit purtătorul de grijă a lui Isus. Amintind că în data de 8 decembrie 1870, Fericitul Pius al IX-lea l-a proclamat pe sfântul Iosif patron al Bisericii universale, pontiful s-a oprit asupra anului special dedicat sfântului Iosif, prilejuit de împlinirea a 150 de ani de la acel eveniment.

Catehezele se înscriu, așadar, în Anul Sfântului Iosif care a început la 8 decembrie 2020 și se va încheia la 8 decembrie 2021.

Spunând că în Biblie există mai mult de zece personaje cu numele Iosif, cel mai important dintre ei fiind fiul lui Iacob și al Rahelei, care, prin diverse vicisitudini, a trecut de la statutul de sclav la cel de al doilea personaj din Egipt ca importanță, după faraon (cf. Gen 37-50), pontiful a explicat că, în ebraică, numele Iosif înseamnă "Dumnezeu să sporească; Dumnezeu să facă să crească”. „Este o dorință, o binecuvântare bazată pe încrederea în providența lui Dumnezeu și care se referă în special la fertilitate și la creșterea copiilor” – a mai spus Sfântul Părinte, adăugând că – „acest nume ne dezvăluie un aspect esențial al personalității lui Iosif din Nazaret”, faptul că este „un om plin de credință în Dumnezeu, în providența sa”.

„Fiecare acțiune a sa” – a continuat – „după cum este relatată în Evanghelie, este dictată de certitudinea că ‚Dumnezeu face să crească’, ‚sporește’, ‚adaugă’”, adică „Dumnezeu asigură continuitatea planului său de mântuire. Și în acest sens, Iosif din Nazaret seamănă foarte mult cu Iosif din Egipt.

Făcând trimitere la principalele referințe geografice legate de sfântul Iosif – Betleem și Nazaret – pontiful a evidențiat că și acestea joacă un rol important în înțelegerea sa.

„În Vechiul Testament” – a spus – „orașul Betleem este numit Beth Lechem, "Casa pâinii", sau Efrata, din cauza tribului care s-a stabilit acolo. Însă – a continuat - în arabă numele înseamnă "Casa cărnii ", probabil din cauza numărului mare de turme de oi și capre din zonă. „De fapt” – a explicat – „nu întâmplător, când s-a născut Isus, păstorii au fost primii martori ai evenimentului (cf. Lc 2,8-20). În lumina istoriei lui Isus, aceste aluzii la pâine și la carne se referă la misterul Euharistiei: Isus este pâinea vie coborâtă din cer (cf. Ioan 6,51). El însuși va spune despre sine: "Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu are viață veșnică" (Ioan 6,54).

Pontiful a amintit totodată că „Betleemul este menționat de mai multe ori în Biblie, încă din Cartea Genezei. Betleemul este, de asemenea, legat de povestea lui Rut și Naomi, relatată în mica, dar minunata Carte a lui Rut. Rut a născut un fiu pe nume Obed, care, la rândul său, l-a născut pe Isai, tatăl regelui David. Și, din linia de descendență a lui David a provenit Iosif, tatăl legal al lui Isus. Apoi, profetul Miheia a prezis lucruri mari despre Betleem: ‚Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti neînsemnat printre miile lui Iuda, totuşi din tine îmi va ieşi cel ce va fi conducător în Israel, cel ale cărui origini sunt din vechime, din zilele veşniciei’ (Miheia 5,1). Evanghelistul Matei va prelua această profeție și o va lega de istoria lui Isus (considerând-o) ca fiind împlinirea ei evidentă”.

„De fapt” – a continuat pontiful – „Fiul lui Dumnezeu nu a ales Ierusalimul ca loc al întrupării sale, ci Betleemul și Nazaretul, două sate periferice, departe de zgomotul știrilor și de puterea vremii. Cu toate acestea, Ierusalimul era cetatea iubită de Domnul (cf. Is 62,1-12), "cetatea sfântă" (Dan 3,28), aleasă de Dumnezeu pentru a locui acolo (cf. Zah 3,2; Ps 132,13). Aici, de fapt, locuiau învățătorii Legii, cărturarii și fariseii, preoții cei mai de seamă și bătrânii poporului (cf. Lc 2,46; Mt 15,1; Mc 3,22; Ioan 1,19; Mt 26,3).

„Iată de ce alegerea Betleemului și a Nazaretului ne spune că periferia și marginalitatea sunt preferate de Dumnezeu” – a explicat pontiful, adăugând că „a nu lua în serios această realitate înseamnă a nu lua în serios Evanghelia și lucrarea lui Dumnezeu, care continuă să se manifeste în periferiile geografice și existențiale”.

Pontiful a mai spus că și astăzi, ca și în vremea lui Isus, „există un centru și o periferie”, Biserica fiind chemată să proclame vestea cea bună începând de la periferie.

Și revenind la sfântul Iosif ca model de urmat, papa Francisc a evidențiat: „Iosif, tâmplarul din Nazaret, care are încredere în planul lui Dumnezeu cu privire la tânăra sa logodnică și la el însuși, amintește Bisericii să își fixeze privirea asupra a ceea ce lumea ignoră în mod deliberat. El ne amintește fiecăruia dintre noi să dăm importanță la ceea ce alții aruncă. În acest sens, el este cu adevărat un maestru al esențialului: ne amintește că ceea ce este cu adevărat valoros nu ne atrage atenția, ci necesită un discernământ răbdător pentru a fi descoperit și apreciat. Să-i cerem să intervină pentru ca întreaga Biserică să recupereze această intuiție, această capacitate de a discerne și de a evalua ceea ce este esențial. Să pornim din nou de la Betleem, să pornim din nou de la Nazaret”.

La încheierea catehezei, Sfântul Părinte a transmis un mesaj tuturor bărbaților și femeilor care trăiesc în cele mai uitate periferii geografice ale lumii sau care trăiesc în situații de marginalitate existențială, spunând: „Să găsiți în sfântul Iosif mărturisitorul și protectorul spre care să vă îndreptați privirea. Lui putem să i ne adresăm prin această rugăciune:  

„Sfinte Iosif,

tu, care ai avut întotdeauna încredere în Dumnezeu,

și ți-ai făcut alegerile

ghidat de providența sa,

învață-ne să nu ne bazăm prea mult pe proiectele noastre.

ci pe planul său de iubire.

Tu, care vii de la periferie,

ajută-ne să ne convertim privirea

și să preferăm ceea ce lumea aruncă și marginalizează.

Alină-i pe cei care se simt singuri

și ajută-i pe cei care lucrează în tăcere

pentru apărarea vieții și demnității umane. Amin”.