Papa Francisc, la „Angelus”: Dumnezeu este în centrul unei credințe mature, nu nevoile noastre
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 1 august 2021. Pornind de la Evanghelia din liturgia duminicii a 18-a de peste an, în care se relatează despre mulțimea care se urcă în bărci și merge la Cafarnaum pentru a-l căuta pe Isus, pontiful a evidențiat cuvintele pe care le spune Isus mulțimii: “Voi mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat pâini și v-ați săturat” (versetul 26). Mulțimea asistase la minunea înmulțirii pâinilor, “însă” – a explicat pontiful –“nu a înțeles semnificația acelui gest: s-a oprit la minunea exterioară și la pâinea materială”.
Papa Francisc ne îndeamnă să ne punem o serie de întrebări: „de ce îl căutăm pe Domnul? Care sunt motivațiile credinței noastre?”, evidențiind că acest discernământ este necesar deoarece „printre numeroasele tentații există una pe care am putea-o defini tentație idolatrică”.
Papa Francisc: „Este acea tentație care ne face să-l căutăm pe Dumnezeu în folosul propriu, pentru a rezolva probleme, pentru a dobândi haruri de la El, ceea ce de unii singuri nu reușim să obținem. Însă, în acest fel, credința rămâne superficială și se limitează la aspectul miraculos: îl căutăm pe Dumnezeu pentru a ne hrăni și apoi, când ne-am săturat, uităm de El. În centrul acestei credințe imature nu se află Dumnezeu, ci nevoile noastre”.
„Este just să prezentăm inimii lui Dumnezeu nevoile noastre, dar Domnul, care acționează mult peste așteptările noastre, dorește să aibă cu noi în primul rând o relație de iubire. Iar adevărata iubire este dezinteresată, este gratuită: nu se iubește pentru a obține o favoare în schimb” – a mai spus papa Francisc, explicând importanța de a ne întreba „de ce îl căutăm pe Domnul? Care sunt motivațiile credinței noastre?”
Oprindu-se asupra întrebării pe care mulțimea o adresează lui Isus și anume: „Ce să facem ca să săvârșim faptele lui Dumnezeu?” (versetul 28), pontiful explică: „Este ca și cum mulțimea, provocată de Isus, ar spune: ‚Cum să facem ca să purificăm felul nostru de a-l căuta pe Dumnezeu? Cum să trecem de la o credință magică, care se concentrează doar pe propriile nevoi, la o credință care-i place lui Dumnezeu?’. Și Isus le indică calea: răspunde că lucrarea lui Dumnezeu este să creadă în Cel pe care Tatăl l-a trimis, adică în El, în Isus. Nu înseamnă adăugarea unor practici religioase sau respectarea unor precepte speciale: înseamnă să-l primim pe Isus în viața noastră, să trăim o istorie de iubire cu El. Va fi El cel care va purifica credința noastră. De unii singuri, nu suntem în măsură. Însă Domnul dorește să aibă o relație de iubire cu noi: înaintea celor primite sau înfăptuite, trebuie să-l iubim pe Domnul. Există o relație cu El care merge dincolo de logica interesului și a calculelor”.
„Acest lucru” – a continuat pontiful – „este valabil în privința lui Dumnezeu, dar și în relațiile noastre umane și sociale: când căutăm în primul rând satisfacerea propriilor nevoi, riscăm să folosim persoanele, să exploatăm situațiile pentru atingerea propriilor obiective. Și o societate care pune în centru interesele și nu persoanele este o societate care nu generează viață. Îndemnul Evangheliei este acesta: în loc să ne preocupăm doar de pâinea materială care ne satură, să-l primim pe Isus ca pâine a vieții și, pornind de la prietenia noastră cu El, să învățăm să ne iubim între noi. Cu spirit de gratuitate și fără calcule.”
„Să o rugăm acum pe Preacurata Fecioară Maria, Cea care a trăit cea mai frumoasă istorie de iubire cu Dumnezeu, pentru a ne dărui harul de a ne deschide întâlnirii cu Fiul său” – a spus pontiful în încheierea cuvântului de învățătură care a însoțit rugăciunea „Angelus”.
