Papa Francisc: Nu lipsesc nici astăzi noii predicatori care tulbură pacea comunităților

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
23 iunie 2021 – Vatican News. După lungul itinerar dedicat rugăciunii, papa Francisc a început să prezinte la cateheza audienței generale de miercuri, 23 iunie 2021, o nouă serie de reflecții și a ales ”unele teme pe care apostolul Paul le propune în Scrisoarea sa către Galateni”.

Cateheza a început cu proclamarea unei pericope din Scrisoarea către Galateni (1,2-5): ”Către Bisericile din Galáţia, har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Cristos, care s-a dat pe sine însuşi pentru păcatele noastre ca să ne scoată din lumea prezentă, după voinţa lui Dumnezeu şi a Tatălui nostru, căruia să-i fie glorie în vecii vecilor! Amin”.

În această Scrisoare de o importanță decisivă pentru ”frumusețea Evangheliei”, a remarcat papa în cateheza sa, Apostolul Neamurilor abordează ”unele tematici foarte importante pentru credință, precum libertatea, harul și felul de a trăi creștinește, care sunt extrem de actuale pentru că ating numeroase aspecte din viața Bisericii din zilele noastre”. Pe scurt, e vorba de ”o Scrisoare foarte importantă” care ”pare să fie scrisă pentru timpurile noastre”.

Prima trăsătură care iese în evidență din această Scrisoare este ”marea lucrare de evanghelizare” realizată de Apostol în regiunea Galația, locuită în acel timp de o populație de origine celtică, al cărui oraș de referință era pe atunci Ancyra, astăzi, Ankara, capitala Turciei. Paul întemeiase mai multe comunități în această regiune și vizitase de două ori creștinii din Galația. În același timp, atât constrângerea bolii (Gal 4,13) cât și îndemnul Duhului Sfânt (Fap 16,6) arată că, în realitate, ”calea evanghelizării nu depinde întotdeauna de voința noastră și de planurile noastre, dar cere disponibilitatea de a se lăsa plăsmuiți și de a urma alte parcursuri care nu erau prevăzute”.
Papa Francisc: ”Când ajungea într-o cetate, într-o regiune, Paul nu făcea imediat o mare catedrală. El făcea mici comunități care sunt plămada culturii noastre creștine de astăzi. Începea făcând mici comunități. (...) Această metodă pastorală se aplică și astăzi în orice regiune misionară. Am primit o scrisoare săptămâna trecută de la un misionar din Papua Noua Guinee: îmi spunea că predică Evanghelia în păduri unor oameni care nici nu știu cine este Isus Cristos. E frumos! Începe să se formeze mici comunități. Această metodă este și astăzi metoda de evanghelizare a primei evanghelizări”.

Trebuie să remarcăm, a spus mai departe papa Francisc, ”preocuparea pastorală a lui Paul, care este numai foc”. După ce a întemeiat aceste Biserici, el își dă seama de ”un mare pericol”: unii creștini veniți din iudaism s-au infiltrat în aceste comunități și au început să răspândească ”teorii contrare învățăturii Apostolului, ajungând chiar să denigreze persoana sa”. Aceștia aveau pretenția să-i supună circumciziei și pe creștinii proveniți din lumea păgână, cerându-le să trăiască după legea mozaică. Cert este că în această ”situație de criză”, galatenii ”se simțeau derutați și nesiguri”, nemaiștiind de cine să asculte: de apostolul Paul sau de noii predicatori.
Papa Francisc: ”Această stare de lucruri nu este departe de experiența pe care diferiți creștini o trăiesc în zilele noastre. Nu lipsesc nici astăzi, într-adevăr, predicatori care, mai ales prin noile mijloace de comunicare, pot tulbura comunitățile. Ei se prezintă mai întâi de toate nu pentru a vesti Evanghelia lui Dumnezeu care îl iubește pe om în Isus Răstignit și Înviat, ci pentru a reitera cu insistență, ca adevărați ”custozi ai adevărului”, după cum își spun singuri, care este modul cel mai bun de a fi creștini. (...) Rigiditatea este caracteristica acestor oameni. A urma învățătura Apostolului Paul în Scrisoarea către Galateni ne va face bine ca să înțelegem pe ce drum să mergem. Calea indicată de Apostol este calea eliberatoare și mereu nouă a lui Isus Răstignit și Înviat, este calea vestirii, care se realizează prin intermediul umilinței și fraternității – noii predicatori nu cunosc ce înseamnă umilința, ce înseamnă fraternitatea, este calea încrederii blânde și ascultătoare – noii predicatori nu cunosc blândețea, nici ascultarea. Această cale blândă și ascultătoare merge înainte în certitudinea că Duhul Sfânt lucrează în orice epocă a Bisericii. În cele din urmă, credința în Duhul Sfânt prezent în Biserică ne conduce înainte și ne va mântui”.

La saluturile finale, papa a amintit că pe 24 iunie se celebrează sărbătoarea liturgică a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, ”cel trimis de Dumnezeu ca să dea mărturie pentru lumină și să-i prezinte Domnului un popor bine pregătit. Prin mijlocirea sa, vă urez fiecăruia dintre voi haruri îmbelșugate ca să fie întărite propunerile voastre generoase de fidelitate față de chemarea Domnului”.

Nelipsit, salutul adresat bătrânilor, tinerilor, bolnavilor și soților recent căsătoriți. ”În timp ce vă îndemn să vă reînnoiți propunerile de generoasă mărturie creștină, invoc asupra fiecăruia dintre voi ajutorul neîncetat al Domnului”, a spus Sfântul Părinte.

Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea ”Tatăl Nostru”, urmată de binecuvântarea apostolică ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.