Papa Francisc, la audiența generală de miercuri 26 mai 2021 Papa Francisc, la audiența generală de miercuri 26 mai 2021 

Papa Francisc: Rugăciunea este dialog cu Domnul, nu o baghetă magică

Miercuri, 26 mai 2021, papa Francisc a continuat seria catehezelor despre rugăciune și a vorbit romanilor și pelerinilor prezenți în curtea interioară ”Sfântul Damasus” despre ”Certitudinea de a fi ascultați”. Papa a abordat una din cele mai grele probleme ale rugăciunii: faptul că, uneori, Dumnezeu nu împlinește ceea ce îi cerem.

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
26 mai 2021 – Vatican News. ”Certitudinea de a fi ascultați” a fost în centrul noii cateheze despre rugăciune prezentată de papa Francisc la audiența generală de miercuri, 26 mai a.c., în curtea interioară ”Sfântul Damasus” din Cetatea Vaticanului cu participarea a sute de romani și pelerini. Organizatorii întâlnirii săptămânale a papei cu credincioșii au cerut respectarea restricțiilor sanitare impuse de pandemia de Covid-19, care continuă să condiționeze activitatea socială chiar și în plină campanie de vaccinare.

Cateheza Sfântului Părinte a început cu proclamarea unei pericope din Evanghelia după Sfântul Marcu (5,22-36): «Atunci a venit unul dintre conducătorii sinagogii, cu numele de Iaír, şi, văzându-l, a căzut la picioarele lui şi l-a rugat stăruitor, spunând: „Fetiţa mea e pe moarte. Vino şi pune-ţi mâinile peste ea ca să fie salvată şi să trăiască!”. Şi a plecat cu el. [...] Pe când mai vorbea încă, au venit de la conducătorul sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit, de ce îl mai deranjezi pe învăţătorul?”. Dar Isus, neţinând seama de cuvântul spus, i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!”».

În cuvântul său, papa a recunoscut că ”există o contestare radicală adusă rugăciunii, care provine dintr-o observație pe care o facem cu toții: noi ne rugăm, cerem, și cu toate acestea, se pare că, uneori, rugăciunile noastre rămân neascultate; ceea ce am cerut pentru noi sau pentru alții nu s-a realizat”. Concret, ne rugăm, de exemplu, pentru sănătatea unui bolnav sau pentru încetarea unui război, dar nu vedem că rugăciunile noastre se împlinesc.

Catehismul Bisericii Catolice (cf. nr. 2735) ne avertizează cu privire la pericolul de a transforma relația noastră cu Dumnezeu în ceva magic. ”Rugăciunea nu este o baghetă magică, este un dialog cu Domnul”, a subliniat papa, care a adăugat: ”Când ne rugăm, putem cădea în pericolul de a nu fi noi cei care îl slujim pe Dumnezeu, ci de a pretinde ca El să fie cel care ne slujește”. Așa se explică faptul că avem rugăciuni ”care cer iar și iar, care vor să îndrepte cursul evenimentelor după planurile noastre, care nu acceptă alte planuri decât ceea ce ne dorim.
Papa Francisc: ”Isus, în schimb, a avut o mare înțelepciune punându-ne pe buze [rugăciunea] Tatăl Nostru. Este o rugăciune numai cu cereri, după cum știm, dar primele pe care le rostim sunt cu toate de partea lui Dumnezeu. Cer să se împlinească nu planul nostru, ci voința sa în raport cu lumea. Mai bine să-L lăsăm pe El să facă: Sfințească-se numele tău, vie Împărăția ta, facă-se voia ta (Matei 6,9-10)”.

În același timp, după cum ne amintește Sfântul Apostol Paul (cf. Romani 8,26), noi, de fapt, nu știm ce să cerem în rugăciune așa cum se cuvine. ”Când ne rugăm, trebuie să fim smeriți: aceasta este prima atitudine când mergem să ne rugăm. Așa cum este obiceiul, în atâtea locuri, ca atunci când se merge pentru rugăciune în biserică, femeile își pun vălul sau se ia apa binecuvântată pentru a începe să ne rugăm, tot la fel trebuie să ne spunem, înainte de rugăciune, ceea ce se cuvinte mai mult, ca Dumnezeu să-mi dea ceea ce se cuvine mai mult: El știe”. ”Eu merg să mă rog, dar Tu, Doamne, convertește inima mea ca să ceară ceea ce se cuvine, să ceară ceea va fi mai bine pentru sănătatea mea spirituală”.

Cu toate acestea, rămâne poticnirea: de ce Dumnezeu pare să nu asculte rugăciunea unei mamei pentru copilul bolnav? ”Pentru a răspunde la această întrebare”, a continuat papa, ”e necesar a medita cu calm Evangheliile”. În unele situații, vedem că Isus răspunde pe loc, în altele, în schimb, răspunsul este amânat în timp.
Papa Francisc: ”Chiar și în viața noastră, fiecare dintre noi are această experiență. Să ne amintim un pic: de câte ori am cerut un har, un miracol – să spunem astfel – și nu s-a întâmplat nimic. Apoi, cu trecerea timpului, lucrurile s-au aranjat, dar după modul lui Dumnezeu, după modul dumnezeiesc, nu după ceea ce voiam noi în acel moment. Timpul lui Dumnezeu nu este timpul nostru”.

”Nu te teme, crede numai”, îi spune Isus lui Iair, care îi vorbește de fiica sa bolnavă, despre care îi aduc vorba că a murit. Isus îi cere credință, pentru că, într-adevăr, ”credința susține rugăciunea. Isus o va trezi pe acea fetiță din somnul morții. Dar pentru o anumită bucată de vreme, Iair a trebuit să umble în întuneric, având numai flacăra plăpândă a credinței”. La fel, a spus papa mai departe, ”chiar și rugăciunea pe care Isus o adresează Tatălui în Ghetsemani pare să rămână neascultată, iar ”Fiul va trebui să bea până la ultima picătură potirul suferinței. Dar Sâmbăta Sfântă nu este capitolul final, pentru că a treia zi, duminică, vine învierea”.
Papa Francisc: ”Răul este stăpânul penultimei zi, amintiți-vă bine acest lucru. Răul nu este niciodată stăpânul ultimei zile, nu, ci al penultimei, momentul în care noaptea e mai întunecoasă, chiar înainte de a veni aurora. Acolo, în penultima zi, este ispita în care răul ne face să înțelegem că a învins: Ai văzut? Eu am învins. Răul este domnul penultimei zile, dar în ultima zi este învierea. Răul nu e niciodată domnul ultimei zile, Dumnezeu este Domnul ultimei zile. Aceasta aparține numai lui Dumnezeu, este ziua în care se vor împlini toate aspirațiile omenești de mântuire. Să învățăm această răbdare smerită de a aștepta harul Domnului, de a aștepta ultima zi. De atâtea ori, penultima zi este foarte grea, pentru că suferințele omenești sunt urâte. Dar Domnul este și, în ultima zi, El va rezolva totul”.

La salutul în italiană, papa a amintit comemorarea liturgică, miercuri, a Sfântului Filip Neri, preot, numit și ”Sfântul bucuriei”, și a transmis urarea ca ”bucuria aducătoare de seninătate, un dar al Domnului, să însoțească și să îmbogățească drumul fiecăruia dintre voi”. În fine, la nelipsitul salut adresat ca de obicei bătrânilor, tinerilor, bolnavilor și soților recent căsătoriți, papa i-a îndemnat pe toți să cultive rugăciunea ”pentru că numai cu ajutorul acesteia se alimentează credința, în lumina căreia toate se pot înțelege și primi”.

Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea ”Tatăl nostru”, urmată de binecuvântarea apostolică ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.

26 mai 2021, 12:13
Mai multe >