Cateheții, o slujire cu rădăcini antice, dar cu privirea spre viitor
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
11 mai 2021 – Vatican News. Noul ministeriu eclezial al catehetului laic reprezintă ”o slujire din ce în ce mai necesară pentru vestirea Evangheliei”: notează directorul Vatican News, jurnalistul Andrea Tornielli, într-un editorial intitulat ”Cateheții, o slujire cu rădăcini antice, dar care privește la viitor”.
Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, editorialul lui Andrea Tornielli:
În 1944, pe când era în desfășurare cel de-al Doilea Război Mondial, Pius al XII-lea publica enciclica ”Mystici corporis” despre Biserică, ”Trupul mistic al lui Cristos”. Într-un paragraf al acesteia, după ce a amintit că Părinții Bisericii ”atunci când lăudau ministeriile, gradele, profesiile, stările de viață, ordinele, oficiile acestui Trup” se gândesc și la creștinii laici și la laicii căsătoriți, pontiful adăuga că: ”mai ales în condițiile actuale, tații și mamele, nașii și nașele de botez și, în particular, acei laici care colaborează cu ierarhia bisericească la creșterea împărăției dumnezeiescului Răscumpărător, ocupă în societatea creștină un loc de cinste, chiar dacă deseori nevăzut, și, la rândul lor, inspirați și ajutați de Dumnezeu, se pot înălța spre culmea cea mai înaltă a sfințeniei care, după făgăduințele lui Isus Cristos, nu va lipsi niciodată în Biserică”.
Decizia papei Francisc de a institui ministeriul laical al catehetului, care urmează deschiderii către femei a ministeriilor acolitatului și lectoratului, se încadrează în orizontul intuit de papa Pius XII: mai ales în timpul nostru, îndatorirea de a mărturisi și de a transmite credința noilor generații este o îndatorire pentru ”tați și mame”. Deja de-a lungul secolelor, precum și astăzi în diverse țări, în lipsa preoților, credința s-a menținut vie grație taților și mamelor și cateheților care și-au dăruit și, deseori, chiar jertfit viața pentru această îndatorire. Astăzi, însă, implicarea, recunoașterea și deplina valorificare a laicilor este o urgență și, deseori, o necesitate în societățile secularizate.
Scrisoarea apostolică în formă de motu proprio ”Antiquum ministerium” merge pe urmele decretului concliar ”Ad gentes”, în care Părinții Conciliului Vatican II afirmau: ”Este, de asemenea, vrednică de laudă prezența, cu merite atât de mari în misiunile printre păgâni, a cateheților, bărbați și femei, care, însuflețiți de spirit apostolic, prin eforturile lor deosebite aduc un ajutor de seamă și de neînlocuit pentru răspândirea credinței și a Bisericii. În zilele noastre, în care clerul este insuficient pentru evanghelizarea atâtor mulțimi și pentru exercitarea slujirii pastorale, sarcina cateheților este de cea mai mare importanță” (nr. 17). O conștientizare care a crescut în anii succesivi și a culminat cu scrisoarea apostolică Evangelii nuntiandi a lui Paul al VI-lea.
Despre înființarea unor noi ministerii laicale pentru a răspunde noilor exigențe s-a vorbit, în fine, și la recentul Sinod al episcopilor despre Amazonia, chemând în cauză în mod particular documentul motu proprio ”Ministeria quaedam” prin care papa Paul al VI-lea, în 1972, a făcut o reformă a ministeriilor în Biserică. În perspectiva trasată de Conciliu și Sinoade, subliniată de magisteriul Succesorilor lui Petru și, în particular, de actualul Episcop al Romei, laicii nu sunt chemați, așadar, să desfășoare doar o activitate de suplinitori, din motiv ce lipsesc vocațiile la preoție. Nu de suplinitori e vorba, ci de o activitate deplină și recunoscută, de implicare și coresponsabilitate: prezența lor este cu adevărat necesară pentru ca Biserica să fie comuniune și să fie misionară.
Înființarea unui ministeriu din partea Bisericii evidențiază faptul că persoana învestită cu acea carismă realizează o autentică slujire eclezială pentru comunitatea creștină pentru creșterea vieții acesteia și pentru mărturia ei de credință. Instituirea unui ministeriu laical nu este făcută, așadar, pentru a-l ”clericaliza” pe creștinul laic. Este de dorit ca acest pas ulterior să ajute la contrastarea acelei întoarceri a clericalismului denunțată public de mai multe ori de papa Francisc care, amintindu-ne deseori rolul sfântului popor al lui Dumnezeu, rolul bunicelor și al mamelor în transmiterea credinței, actualizează cuvintele lui Pius al XII-lea despre ”tații și mamele, nașii și nașele de botez” chemați la răspândirea ”împărăției dumnezeiescului Răscumpărător”.
