Patru decenii de la atentatul asupra papei Ioan Paul al II-lea

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș

12 mai 2021 – Vatican News.  Există date care, din cauza evenimentelor de care sunt legate, aparțin nu doar cărților de istorie ci sunt, de asemenea, înscrise în paginile de neșters ale istoriei propriei vieți.

Amprenta acestor evenimente este într-atât de puternică încât, chiar și după mulți ani, ne amintim perfect unde ne aflam și ce făceam când am aflat vestea celor întâmplate. 13 mai 1981 este, fără îndoială, una dintre aceste date.

În acea zi, un eveniment considerat imposibil, de neimaginat, a intrat în realitate: atentatul împotriva unui papă, în Piața San Pietro.

Patruzeci de ani mai târziu, acel eveniment continuă să dea fiori, mai ales revăzând imaginile, reascultând sunetele și zgomotele din după-amiaza zilei de 13 mai 1981.

Era ora 17 și 19 minute când Ioan Paul al II-lea, în cadrul obișnuitului tur printre credincioșii adunați în Piața San Pietro pentru audiența generală de miercuri, ia în brațe o fetiță pe care o încredințează din nou părinților. Trec doar câteva clipe și se aude zgomotul unei împușcături, urmat de zgomotul unei a doua împușcături. Papa, împușcat în abdomen, se prăbușește în automobilul decapotat cu care parcurgea Piața San Pietro. La început, nu s-a înțeles. Apoi, consternarea își face loc prin mulțimea de credincioși. Oamenilor nu le vine să creadă că s-a întâmplat cu adevărat.

Mulți dintre pelerini izbucnesc în lacrimi, alții îngenunchează și se reunesc în rugăciune cu rozariile în mâni, acele rozarii pe care le aduseseră cu ei de acasă pentru ca papa să le binecuvânteze. Pelerinii își amintesc că în acea zi, pe 13 mai, în urmă cu 64 de ani de la acel 13 mai 1981, Maica Domnului le apărea păstorașilor de la Fatima. 

Atentatul se petrecea la o dată mariană semnificativă, împotriva unui papă care a pus pontificatul său sub semnul și ocrotirea Maicii Preacurate, după cum indică și motto-ul “Totus tuus” (Al tău întru totul), ales ca semn de devoțiune față de Preasfânta Fecioară Maria.

Dacă o mână a voit să-l ucidă – a spus – o alta, mai puternică, a deviat glonțul și i-a salvat viața. În acea după-amiază de 13 mai, din perimetrul Vaticanului, rugăciunea s-a răspândit rapid în cercuri concentrice, ajungând să îmbrățișeze întreaga lume, credincioșii unindu-se în rugăciune pentru papa Ioan Paul al II-lea care se zbătea între viață și moarte.

În acele ore, s-a rugat pentru Ioan Paul al II-lea și preotul Jorge Mario Bergoglio, pe atunci rector al Colegiului San José și paroh în localitatea San Miguel, în provincia de Buenos Aires. Vestea cumplită l-a cutremurat pe actualul pontif care, împreună cu credincioșii, s-a rugat neîncetat până când Ioan Paul al II-lea nu s-a aflat înafara oricărui pericol.

Este semnificativă și reflecția pe care jurnalistul Benedetto Nardacci, de la Radio Vatican, a făcut-o la cald, în ciuda emoției copleșitoare. „Pentru prima oară” – a spus Nardacci – „se vorbește despre terorism și în Vatican. Se vorbește despre terorism într-un loc de unde au fost lansate întotdeauna mesaje de concordie și pace”.

Însă, actul criminal determinat de ură a fost contracarat de puterea iubirii și a milostivirii care a orientat în mod luminos, și în același timp misterios, traiectoria succesivă a vieții pământești și a pontificatului lui Ioan Paul al II-lea.