Papa: Sfântul Iosif, un tată cu inima deschisă faţă de semnele lui Dumnezeu
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş
18 martie 2021 – Vatican News. «În primul rând, sfântul Iosif este un tată primitor. De fapt, după ce a depăşit fiecare rebeliune şi a lăsat deoparte chiar şi proiectele personale legitime, el i-a iubit şi primit pe Maria şi pe Isus, o mireasă şi un fiu foarte diferiţi de viziunea vieţii de familie pe care şi-ar fi dorit-o, dar din acest motiv şi mai păzită şi mai iubită de el. Mai exact, Iosif nu a căutat explicaţii pentru realitatea surprinzătoare şi misterioasă cu care s-a confruntat, ci a acceptat-o cu credinţă, iubind-o aşa cum era» – se spune în textul papei Francisc înmânat reprezentanţilor Colegiului Pontifical Belgian, aflat sub ocrotirea sfântului Iosif.
«În acest sens» – se spune în continuarea textului – «Sfântul Iosif este maestru al vieţii şi discernământului nostru spiritual şi îl putem invoca pentru a fi eliberaţi de strânsoarea prea multor reflecţii în care ne pierdem uneori, chiar având cele mai bune intenţii». «Să ne gândim – pentru a da un exemplu concret şi apropiat de noi - la un preot care ajunge într-o nouă parohie. Acea comunitate îi preexistă, are propria sa istorie, formată din bucurii şi suferinţe, din rezultate bogate şi mici mizerii, care nu pot fi ignorate în numele ideilor şi planurilor pastorale personale pe care abia aşteptăm să le aplicăm. Acesta este un risc în care putem cădea. Noul preot paroh trebuie mai întâi să iubească comunitatea în mod gratuit, doar pentru că a fost trimis la ea; şi încet, iubindu-o, o va cunoaşte în profunzime şi o va putea ajuta să se îndrepte pe noi căi.»
În discursul papei Francisc înmânat reprezentanţilor Colegiului Belgian, se evidenţiază şi trăsătura de păzitor, de purtător de grijă, trăsătură esenţială a vocaţiei şi misiunii sfântului Iosif, amintindu-se că această trăsătură trebuie să facă parte din atitudinea păstorului "care nu-şi abandonează niciodată turma", ci relaţionează cu aceasta în funcţie de nevoile concrete ale momentului, de situaţia cu care se confruntă comunitatea care i-a fost încredinţată spre păstorire.
