Omilia papei Francisc la comemorarea Fericitei Fecioare Maria de la Guadalupe

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
12 decembrie 2020 – Vatican News. ”Privind la imaginea Fecioarei Maria de la Guadalupe, vedem pe deplin oglindite acestei trei realități: abundența, binecuvântarea și darul”: a spus papa Francis la omilia Sfintei Liturghii celebrată în bazilica San Pietro sâmbătă, 12 decembrie 2020, comemorarea Fericitei Fecioare Maria de la Guadalupe, ”patroana cerească” a continentului american. Pontiful argentinian a făcut un scurt comentariu la lecturile biblice ale comemorării și a scos în relief pagina Evangheliei despre vestirea îngerului Gabriel.

Vă oferim aici în transcrierea și traducerea noastră de lucru omilia papei Francisc:

«Liturgia acestei zile scoate în evidență trei cuvinte, trei concepte: abundență, binecuvântare și dar. Privind la imaginea Fecioarei de la Guadalupe, vedem pe deplin oglindite aceste trei realități: abundența, binecuvântarea și darul.

Abundența, pentru că Dumnezeu se oferă întotdeauna din belșug, dăruiește întotdeauna din belșug. El nu cunoaște dozele: se lasă ”dozat” de răbdarea sa, noi suntem cei care, prin firea noastră și prin limitele noastre, avem necesitatea unor ”rate comode”, în timp ce El să dăruiește în abundență, complet. Unde este Dumnezeu, acolo este abundență.

Meditând la taina Nativității, liturgia preia de la profetul Isaia multe din această idee de abundență. Dumnezeu se dăruiește cu totul, așa cum este, în totalitate. Generozitatea – îmi place să mă gândesc în acest fel – este o limită a lui Dumnezeu, cel puțin una: imposibilitatea de a se dărui într-un alt fel decât în abundență.

Al doilea cuvânt, binecuvântarea. Întâlnirea Mariei cu Elisabeta este o binecuvântare. A binecuvânta înseamnă ”a spune bine” și Dumnezeu, încă din prima pagină a Facerii, ne-a obișnuit cu acest stil al său, de ”a spune bine”. Al doilea cuvânt pe care îl rostește în Biblie este ”...era bun”, ”este bun”, ”era foarte bun”. Stilul lui Dumnezeu, așadar, este întotdeauna de a spune bine și de aceea blestemul este stilul diavolului, al dușmanului, este stilul meschinăriei, al incapacității de a se dărui total, de ”a spune rău”. Dumnezeu întotdeauna spune bine și o spune cu gust, o spune dăruindu-se: bine. Se dăruiește din belșug spunând bine, ”binecuvântând”.

Al treilea cuvânt este darul. Această abundență, acest ”a spune bine” este un cadou, este un dar. Un dar care ne este dat, care este în totalitate har, este cu totul El, este totul divinitate, în cel Binecuvântat. Un dar care ne este dat în această ”plină de har”, ”cea binecuvântată”. Cel binecuvântat prin natura sa și cea binecuvântată prin har: sunt cele două repere pe care Scriptura ni le arată. Ea este numită ”binecuvântată între femei, plină de har”. Isus este cel binecuvântat care aduce binecuvântarea. Privind la imaginea Mamei noastre care îl așteaptă pe Cel binecuvântat, Ea este ”cea plină de har” care îl așteaptă ”pe Cel binecuvântat” și, poate reușim să înțelegem un pic din această abundență, din acest ”a spune bine”, din ”binecuvântare” ca să înțelegem conceptul de dar. Darul lui Dumnezeu ne este prezentat în belșugul Fiului său, prin natura sa, în belșugul Mamei sale, prin har. Harul lui Dumnezeu care ne este prezentat ca o binecuvântare: în Cel binecuvântat prin natura sa și Cea binecuvântată prin har. Acesta este cadoul pe care Dumnezeu ni-l prezintă și care vrea în continuu să sublinieze, vrea să retrezească în continuu în decursul întregii Revelații: ”Binecuvântată ești tu între femei, pentru că l-ai purtat pe Cel binecuvântat” – ”Eu sunt Maica lui Dumnezeu pentru că El este viu, El este Cel care dă viață, Cel binecuvântat”.

Să contemplăm imaginea Mamei noastre astăzi și să-i cerem lui Dumnezeu ceva din acest stil pe care îl are El: generozitatea, abundența și ”a spune – bine”, niciodată ”a spune – rău”, a blestema, ca să transformăm viața noastră într-un dar, un dar pentru toți».