În anul distanțării, apropierea papei: un an într-un editorial

Cetatea Vaticanului – Andrea Tornielli / Adrian Dancă
29 decembrie 2020 – Vatican News. Într-un fel sau altul, chiar și papa Francisc a trebuit să-și desfășoare misiunea sa în regim de ”smartworking”, lucrând de acasă, prin conexiuni digitale și convorbiri telefonice: observă într-un editorial de sfârșit de an directorul nostru Andrea Tornielli. Anul pandemiei a dus și la anularea călătoriilor apostolice, o trăsătură marcantă a misiunii spirituale asumată de Succesorii lui Petru în era modernă.

Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru editorialul lui Andrea Tornielli:

Anul 2020 al papei Francisc, ca pentru fiecare dintre noi, a fost adânc marcat de pandemie. Nicio călătorie, doar câteva audiențe generale cu prezența limitată a persoanelor la sfârșitul verii, apoi întrerupte din nou odată cu venirea celui de-al doilea val de infectări, celebrări publice în formă restrânsă cu participarea unor grupuri mici de credincioși. Ceea ce a lipsit a fost contactul zilnic cu oamenii, contactul fizic cu îmbrățișări, strângeri de mână, cuvinte șoptite printre lacrimile din ochi, binecuvântări trasate pe frunte, priviri care se încrucișau și se întâlneau. Chiar și papa Francisc, în felul său, a trebuit să-și îndeplinească misiunea în regim de ”smartworking”, stând acasă, conectându-se pe căi virtuale, multiplicând contactele telefonice.

Anul papei Francisc a fost marcat de cuvintele exortației ”Querida Amazonia”, care a cules discernământul Sinodului din octombrie 2019 și a fost publicată cu puțin timp înainte de explozia pandemiei: o rechemare puternică la a privi ceea ce se întâmplă în această regiune uitată. Este indicarea unor căi concrete pentru o ecologie umană, care să țină cont de cei săraci, pentru valorizarea culturilor și pentru o Biserică misionară cu față amazoniană. Apoi, imediat ce pandemia de Covid-19 părea că îngăduie o răsuflare, cel puțin în Italia, papa a reluat audiențele generale cu credincioșii propunând o serie de cateheze cu privire la viitorul pe care vrem să-l construim după pandemie. În fine, în luna octombrie, darul unei noi enciclice, ”Fratelli tutti”, care a indicat fraternitatea și prietenia socială ca răspuns la umbrele urii, violenței și egoismului care, uneori, par să fie mai amenințătoare în lumea noastră rănită nu doar de coronavirus, dar de războaie, injustiții, sărăcie și schimbări climatice.

Evenimentul simbol al anului care se încheie, în memoria tuturor, a rămas cel din 27 martie, cu ”statio orbis”, rugămintea adresată lui Dumnezeu ca să intervină și să ajute umanitatea lovită de pandemie. Papa Francisc singur, în ploaie, într-o Piață dezolant de pustie ca niciodată și, în același timp, niciodată atât de plină, datorită milioanelor și milioanelor de persoane conectate în mondoviziune pentru a se ruga în tăcere. Un papă care urcă încetul cu încetul lungile trepte până ajunge pe esplanadă ca să ne aducă aminte că suntem cu toții în aceeași barcă, în imposibilitatea de a ne salva singuri. Un papă care sărută picioarele Crucifixului de la [bazilica] Sf. Marcel, dus odinioară în procesiune de locuitorii Romei împotriva ciumei. Un papă care binecuvântează cu Preasfântul Sacrament ”Orașul și Lumea”, în timp ce pe fundal se aud sirenele dintr-o Romă paralizată de lockdown.

Dar a mai fost un eveniment zilnic, mai puțin eclatant și, totuși, mai important, care i-a permis papei să însoțească milioane de persoane din lumea întreagă în prima parte a acestui an, în timpul fricii și al dezorientării. A fost Sfânta Liturghie celebrată în capela Casei ”Sf. Marta” la ora 7.00 a dimineții. Vreme de trei luni, Succesorul lui Petru a bătut ușor la ușa caselor noastre, ne-a invitat nu să ascultăm mari discursuri sau lungi cateheze, ci mai presus de toate cuvintele Scripturii, comentate prin scurte omilii spontane și urmate, după celebrarea euharistică, de câteva minute de adorație tăcută în fața Preasfântului Sacrament. În fiecare dimineață, amiază sau seară – în funcție de fusul orar – multe, foarte multe persoane, chiar și nepracticanți sau fără credință, s-au sintonizat la radio, TV sau streaming ca să asculte mesajul Evangheliei și vocea episcopului Romei, care a devenit un adevărat paroh al omenirii.

Dacă au lăsat o adâncă impresie imaginile din 27 martie cu papa singur în Piață, au emoționat și mai mult imaginile cu atâția credincioși așezați în genunchi în fața unui ecran sau a unui smartphone în timpul consacrării euharistice, din Americi și din Europa, din China sau din Africa. Esențiala sobrietate a acelor celebrări liturgice, precedate de scurte rugăciuni pentru categoriile de persoane afectate mai mult de Covid-19, a făcut companie, au oferit licăriri de speranță, a ajutat la rugăciune, ne-a făcut să ne simțim pe toți mai puțin singuri, mai puțin izolați, mai puțin abandonați. Proximitatea față de poporul lui Dumnezeu, însoțirea realizată prin acele Liturghii împărtășite pe ecranele din orice parte a lumii, a făcut evident ce înseamnă pentru papa să fii păstor al Bisericii universale, mijlocitor pentru omenirea rănită, mărturisitor al Evangheliei care lucrează în toată familia umană în atâtea feluri, deseori imprevizibile și nevăzute.