Sfântul Scaun va aproba noile institute religioase
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş
5 noiembrie 2020 – Vatican News. Orice carismă, chiar dacă a înflorit într-un context teritorial specific, are prin natura sa un caracter de universalitate şi, prin urmare, aşa cum afirmă papa Francisc în Scrisoarea adresată persoanelor consacrate în 2014, fiecare experienţă de viaţă consacrată "ca dar oferit Bisericii, nu este o realitate izolată sau marginală, ci îi aparţine Bisericii în mod intim, se află în însăşi inima Bisericii ca element decisiv al misiunii sale" (Scrisoare către consacraţi, III, 5).
În acest orizont se înscrie decizia papei Francisc de a modifica Codul de Drept Canonic la numărul 579, prin scrisoarea apostolică, în formă de motu proprio, "Authenticum charismatis".
Noul canon 579
În practică, chiar dacă lasă fiecărui episcop diecezan facultatea de a "constitui institutele de viaţă consacrată prin decret formal" pe teritoriul său de competenţă, noua normă din Codul de Drept Canonic solicită ca alegerea episcopului să fie "succesivă autorizării scrise din partea Scaunului Apostolic", în timp ce înainte, la canonul 579, se spunea: "cu condiţia ca Scaunul Apostolic să fi fost consultat".
Să se evite aprobările imprudente
"Un semn clar al autenticităţii unei carisme" – evidenţiază papa Francisc în documentul în formă de motu proprio – este "caracterul său eclezial, capacitatea sa de a se integra armonios în viaţa sfântului popor al lui Dumnezeu pentru binele tuturor" şi, de asemenea, "discernământul privind eclezialitatea şi caracterul fiabil al carismelor", evaluarea acestor caracteristici fiind o responsabilitate eclezială a păstorilor Bisericilor particulare.
În acelaşi timp, citând decretul conciliar "Perfectae caritatis" papa subliniază necesitatea evitării "apariţiei imprudente a unor institute inutile sau lipsite de vigoare suficientă".
Discernământ şi judecată
De aceea, continuă papa Francisc, "Scaunul Apostolic are responsabilitatea însoţirii păstorilor în procesul de discernământ destinat recunoaşterii ecleziale a unui nou institut de viaţă consacrată sau a unei noi societăţi de viaţă apostolică de drept diecezan şi reaminteşte că exortaţia apostolică "Vita consecrata" afirmă că vitalitatea noilor institute şi societăţi "trebuie examinată de autoritatea Bisericii, care este responsabilă de examinarea adecvată atât pentru a testa autenticitatea scopului inspirator, cât şi pentru a evita multiplicarea excesivă a institutelor similare, cu consecinţa riscului unei fragmentări dăunătoare în grupuri prea mici".
În concluzie, pontiful afirmă că noile institute de viaţă consacrată şi noile societăţi de viaţă apostolică trebuie recunoscute oficial de Scaunul Apostolic, căruia îi revine în mod exclusiv ultima decizie.
