Papa Francisc: Să nu ne rugăm ca și cum Dumnezeu și săracii nu ar exista

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
21 octombrie 2020 – Vatican News. ”Rugăciunea psalmilor să ne ajute să nu cădem în ispita nelegiuirii, adică de a trăi și, poate, chiar de a ne ruga ca și cum Dumnezeu nu ar exista și ca și cum săracii nu ar exista”: este îndemnul papei Francisc de la finalul catehezei despre rugăciunea psalmilor prezentată la audiența generală de miercuri, 21 octombrie a.c., în aula Paul al VI-lea din Cetatea Vaticanului.

La începutul catehezei, papa a spus că ”astăzi ar trebui să schimbăm un pic modul de desfășurare a acestei audiențe din cauza coronavirusului” și a subliniat importanța respectării restricțiilor sanitare pentru că ”există pericolul de infectare”. Totodată, observând că o mamă și-a alăptat copilul în timpul lecturilor biblice de la începutul audienței, papa a cerut ca ”niciodată să nu fie făcut să tacă un copil care plânge în Biserică, pentru că este vocea care atrage tandrețea lui Dumnezeu”.

Continuând catehezele dedicate rugăciunii, pontiful a vorbit pentru a doua oară despre rugăciunea psalmilor, remarcând că, deseori, în compozițiile psalmilor apare ”o figură negativă, a celui nelegiuit, adică cel sau cea care trăiește ca și cum Dumnezeu nu ar exista. Este persoana fără nicio referință la transcendent, fără nicio limită în aroganța sa, care nu se teme de judecăți în ceea ce gândește și în ceea ce face”.
Papa Francisc: «Din acest motiv, Psaltirea prezintă rugăciunea ca o realitate fundamentală a vieții. Referința la absolut și la transcendent – pe care maeștrii în ascetică o cheamă ”sfânta frică de Dumnezeu” – este ceea ce ne face pe deplin umani, este limita care ne salvează de noi înșine, împiedicându-ne să ne repezim asupra acestei vieți de o manieră prădătoare și vorace. Rugăciunea este salvarea ființei umane».

Papa a criticat mai departe ”rugăciunea prefăcută” și pe cei care ”merg la Liturghie numai ca să arate că sunt catolici sau ca să arate ultimul model pe care l-au cumpărat sau pentru a face o bună figură socială. Ei merg la o rugăciune prefăcută”. În același timp, ”cel mai prost serviciu care se poate face, atât lui Dumnezeu cât și omului, este rugăciunea făcută în mod obositor, din obișnuință. A se ruga precum papagalii. Nu! Rugăciunea se face cu inima. Rugăciunea este centrul vieții”.
Papa Francisc: «Dacă există rugăciune, atunci chiar și fratele, sora, chiar și dușmanul devine important. O vorbă veche a primilor monahi creștini spune așa: Fericit călugărul care, după Dumnezeu, îi consideră pe toți oamenii ca Dumnezeu” (Evagrie Ponticul, Tratat despre rugăciune, n. 123). Cine îl adoră pe Dumnezeu îi iubește pe fiii săi. Cine îl respectă pe Dumnezeu îi respectă pe oameni».

În rugăciunea psalmilor, într-adevăr, lumea este întotdeauna prezentă și, de exemplu, se aude promisiunea dumnezeiască cu privire la mântuirea celor mai slabi. Altfel spus, ”acolo unde este Dumnezeu, trebuie să fie și omul”, a subliniat papa amintind cuvintele din Prima Scrisoare a Sf. Apostol Ioan: ”Cine îl iubește pe Dumnezeu să-l iubească și pe fratele său” (1 Ioan 4,19-21).
Papa Francisc: «Scriptura admite cazul unei persoane care, deși îl caută pe Dumnezeu cu sinceritate, nu reușește să-l întâlnească niciodată, dar afirmă, totodată, că nu se pot nega niciodată lacrimile celor săraci, altfel nu-l întâlnești pe Dumnezeu. Dumnezeu nu suportă ”ateismul” celui care neagă chipul dumnezeiesc întipărit în orice ființă umană. Acel ateism de toate zilele: eu cred în Dumnezeu, dar cu ceilalți păstrez distanța și îmi permit să-i urăsc pe alții. Acesta este un ateism practic. A nu recunoaște persoana umană ca chip al lui Dumnezeu este un sacrilegiu, este abominabil, este cea mai grea ofensă care se poate aduce la templu și la altar».

De aici, îndemnul papei: ”Dragi frați și surori, rugăciunea psalmilor să ne ajute să nu cădem în ispita nelegiuirii, adică [în ispita] de a trăi și, poate, chiar de a ne ruga ca și cum Dumnezeu nu ar exista și ca și cum săracii nu ar exista”:

La saluturile finale, papa a amintit că luna octombrie, ”luna misiunilor” reprezintă ”o invitație insistentă pentru creștini la a se simți cu toții responsabili în răspândirea Împărăției lui Dumnezeu. Fiți curajoși în a vesti prin cuvinte și prin exemplu mesajul Evangheliei în orice domeniu de viață”, a fost îndemnul papei.

În fine, nelipsitul salut adresat bătrânilor, tinerilor, bolnavilor și soților recent căsătoriți:
Papa Francisc: «Să știți a primi chiar și momentele grele și triste ale vieții, unindu-vă la jertfa Crucii. Prin unirea spirituală cu Cristos și prin rugăciunea la Sfânta Treime, veți fi cooperatori ai misiunii Bisericii de a vesti Evanghelia».

Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea Tatăl Nostru cântată în limba latină, urmată de binecuvântarea apostolică a papei Francisc, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.