Papa Francisc a vorbit la audiența generală de miercuri 28 octombrie 2020 despre ”Isus, omul rugăciunii”. Papa Francisc a vorbit la audiența generală de miercuri 28 octombrie 2020 despre ”Isus, omul rugăciunii”. 

Când ne rugăm împreună cu Isus, se deschid porțile cerului: papa Francisc, la audiența generală

”Isus, omul rugăciunii” a fost tema catehezei prezentată de papa Francisc la audiența generală de miercuri, 28 octombrie 2020, desfășurată în aula Paul al VI-lea. Papa a continuat astfel seria de cateheze dedicată rugăciunii în Sfânta Scriptură. În această cateheză, a prezentat rugăciunea lui Isus la botezul primit în apele Iordanului, când ”s-a deschis cerul”. La finalul audienței, pontiful a făcut un apel la rugăciune pentru Camerun, unde mai mulți copii au fost uciși în sala de clasă de un grup de necunoscuți.

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
28 octombrie 2020 – Vatican News
. Cu o nouă cateheză despre rugăciune, pe tema ”Isus, omul rugăciunii”, papa Francisc a continuat tradiționalele întâlniri săptămânale cu romanii și pelerinii în cadrul audiențelor generale de miercuri. La începutul catehezei, un lector a proclamat o pericopă din Evanghelie (Luca 3,21-22) în care se spune: «În timp ce tot poporul era botezat, a fost botezat şi Isus şi, pe când se ruga, cerul s-a deschis şi Duhul Sfânt a coborât asupra lui sub chip trupesc, ca un porumbel, şi o voce a fost din cer: „Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine îmi găsesc toată plăcerea”».

Ca și data trecută, papa și-a cerut iertare de la pelerinii prezenți pentru faptul că, din cauza restricțiilor impuse de pandemie, nu poate merge în mijlocul lor ca să-l salute pe fiecare. ”Trebuie să păstrăm distanțele”, a afirmat, ”pentru că, dacă eu cobor treptele, imediat lumea se strânge la un loc pentru salut și acest lucru este împotriva curelor, a precauțiilor pe care trebuie să le avem în fața acestei doamne, care se numește [pandemia de] Covid-19 și care face atât de mult rău”.

”În itinerarul nostru de cateheză despre rugăciune”, a spus pontiful, ”după ce am parcurs Vechiul Testament, ajungem acum la Isus. Isus se ruga. Debutul misiunii sale publice are loc la botezul în râul Iordan. Evangheliștii concordă în a atribui acestui episod o importanță fundamentală. Ei relatează că tot poporul se adunase în rugăciune și subliniază că această reunire avea un vădit caracter penitențial (cf. Marcu 1,5 și Matei 3,8). Poporul mergea la Ioan ca să fie botezat pentru iertarea păcatelor: este un caracter penitențial, de convertire”.

”Primul act public al lui Isus este, așadar, participarea la o rugăciune corală a poporului, o rugăciune a poporului care merge să fie botezat, o rugăciune de pocăință în care cu toții se recunoșteau păcătoși. De aceea, Ioan Botezătorul ar vrea să se împotrivească și spune: ”Eu sunt cel care trebuie să fiu botezat de tine și tu vii la mine?” (Matei 3,14). Ioan Botezătorul înțelege cine era Isus. Dar Isus insistă și gestul său arată că ascultă de voința Tatălui (v. 15), un gest de solidaritate cu condiția noastră umană. El se ruga împreună cu păcătoșii din poporul lui Dumnezeu”.
Papa Francisc: «Să ne intre bine în cap acest lucru: Isus era Cel drept, nu este păcătos. Dar El a vrut să coboare până la noi, păcătoșii, și El se roagă împreună cu noi, iar când noi ne rugăm, El se roagă cu noi. Isus se roagă întotdeauna cu poporul său, întotdeauna. Nu ne rugăm niciodată singuri, întotdeauna ne rugăm împreună cu Isus. El nu rămâne pe malul celălalt al râului – ”Eu sunt drept, voi, păcătoși” – pentru a marca diversitatea sa și distanța de poporul neascultător, dar cufundă picioarele sale în aceleași ape de purificare. Se face ca un păcătos. Aceasta este măreția lui Dumnezeu care l-a trimis pe Fiul său, s-a nimicit pe sine și s-a arătat ca un păcătos».

De altfel, ”Isus nu este un Dumnezeu îndepărtat și nici nu poate să fie astfel. Întruparea a revelat aceasta de o manieră completă și omenește de neînchipuit. Inaugurând misiunea sa, Isus se pune în capul rândului unui popor de penitenți ca și cum și-ar asuma îndatorirea de a deschide o breșă prin care noi toți, după El, trebuie să avem curajul de a trece”.
Papa Francisc: «În ziua aceea, pe malurile râului Iordan, este prezentă, așadar, întreaga umanitate, cu aspirațiile ei negrăite de rugăciune. Este prezent, mai presus de toate, poporul celor păcătoși: cei care se gândeau că nu pot fi iubiți de Dumnezeu, cei care nu îndrăzneau să meargă dincolo de pragul templului, cei care nu se rugau pentru că nu se simțeau vrednici. Isus a venit pentru toți, chiar și pentru ei, și începe să se alăture lor».

Remarcând că Evanghelia după Sf. Luca scoate în evidență ”climatul de rugăciune” în care a avut loc botezul lui Isus, papa a spus că ”rugându-se, Isus deschide poarta cerului și prin acea breșă coboară Duhul Sfânt. Iar de sus, o voce proclamă adevărul minunat: ”Tu ești Fiul meu, cel iubit: în tine îmi găsesc toată plăcerea” (v. 22).
Papa Francisc: «Această frază simplă cuprinde o comoară imensă: ne face să intuim ceva din misterul lui Isus și din inima sa îndreptată întotdeauna spre Tatăl. În iureșul vieții și al lumii care va ajunge să-l condamne, chiar și în experiențele cele mai dure și mai triste pe care va trebui să le îndure, chiar și când simte că nu mai are un loc în care să-și plece capul (cf. Matei 8,20), chiar și când în jurul său să dezlănțuie ura și prigoana, Isus nu este niciodată fără refugiul unui sălaș: El locuiește veșnic în Tatăl».

”Iată măreția unică a rugăciunii lui Isus: Spiritul Sfânt pune stăpânire asupra persoanei sale și vocea Tatălui atestă că El este cel iubit, Fiul în care se oglindește pe deplin. Rugăciunea lui Isus, care pe malurile Iordanului este strict personală – și așa va fi pentru toată viața sa pământească – în ziua de Rusalii va deveni prin har rugăciunea tuturor celor botezați în Cristos. El însuși ne-a dobândit acest dar și ne invită să ne rugăm așa cum El se ruga”.

Papa Francisc: «De aceea, dacă într-o seară de rugăciune ne simțim fără vlagă și goi, dacă ni se pare că viața a fost cu totul inutilă, trebuie în acea clipă să suplicăm pentru ca rugăciunea lui Isus să devină și rugăciunea noastră. ”Eu nu pot să mă rog astăzi, nu știu ce să fac: nu mă simt, sunt nevrednic, nevrednică...În acel moment, fă ca rugăciunea la Isus să fie rugăciunea mea”. Și să ne încredințăm astfel încât El să se roage pentru noi. El, în acest moment, se află înaintea Tatălui rugându-se pentru noi, El este Mijlocitorul. Îi arată Tatălui rănile pentru noi. Să avem încredere în acest lucru, chiar o încredere mare. Vom auzi atunci, dacă avem încredere, o voce din cer, mai puternică decât cea care urcă din adâncurile ființei noastre și vom auzi această voce susurând cuvinte de tandrețe: Tu ești cel iubit de Dumnezeu, tu ești fiu, tu ești bucuria Tatălui din ceruri. Pentru noi, pentru fiecare dintre noi răsună cuvântul Tatălui: chiar dacă am fi respinși de toți, păcătoși de cea mai joasă speță. Isus nu a coborât în apele Iordanului pentru el însuși, ci pentru noi toți».

”Pentru a ne ruga este nevoie de smerenie. El a deschis cerurile după cum Moise deschisese apele Mării Roșii pentru ca noi toți să putem trece în urma Lui. Isus ne-a dăruit însăși rugăciunea sa, dialogul său de iubire cu Tatăl. Ne-a dăruit-o ca pe o sămânță a Sfintei Treimi care vrea să înmugurească în inima noastră. Să o primim!”.

După saluturile adresate pelerinilor din diferite țări, papa a făcut un apel la rugăciune și siguranță în favoarea Camerunului, unde sâmbăta trecută au fost uciși în mod barbar mai mulți copii care urmăreau lecțiile într-o sală de clasă. Vom reveni peste câteva secunde asupra acestui apel.

Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea Tatăl Nostru, urmată de binecuvântarea apostolică a papei Francisc, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.

28 octombrie 2020, 12:28