Angelus. Papa Francisc: Prea multă distracție, riscăm să pierdem gustul tăcerii și chiar credința

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
12 iulie 2020 – Vatican News. În aceste timpuri suntem ”asaltați” de atât de multe vorbe și ideologii, de posibilități de distragere a atenției atât de numeroase încât putem pierde nu doar gustul tăcerii și al dialogului cu Domnul, dar chiar credința; inima fiecăruia dintre noi poate deveni un pământ bun și fertil pentru sămânța Cuvântului lui Dumnezeu, ca să aducem roade bune pentru noi și pentru frații noștri. Acesta este, pe scurt, mesajul pe care papa Francisc l-a transmis în alocuțiunea sa de la rugăciunea ”Îngerul Domnului”, recitată duminică, 12 iulie a.c., împreună cu romanii și pelerinii prezenți la amiază în Piața San Pietro.

Pontiful a prezentat o amplă reflecție despre evanghelia duminicii (Matei 13,1-23), în care Isus prezintă parabola semănătorului, ”mama” tuturor parabolelor pentru că descrie atitudinea interioară prin care omul se raportează la Dumnezeu și la cuvântul său. La saluturile finale, papa și-a exprimat durerea pentru situația bazilicii Sfânta Sofia din Istanbul, a menționat Ziua internațională a mării și a transmis gratitudinea sa față de preoții, persoanele consacrate și laicii care sunt alături de bolnavi în această perioadă de pandemie.

În Evanghelia acestei duminici (Matei 13,1-23), Isus prezintă unei mari mulțimi parabola semănătorului. Acesta aruncă sămânța pe patru feluri diferite de teren. Cuvântul lui Dumnezeu, simbolizat de semințe, nu este un cuvânt abstract, ci Cristos însuși, Cuvântul Tatălui care s-a întrupat în sânul Mariei. De aceea, a primi Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă a primi persoana lui Cristos.

Există diferite feluri de a primi Cuvântul lui Dumnezeu, a remarcat mai departe Sfântul Părinte. O putem face ca un drum, unde vin imediat păsările și mănâncă semințele. Este neatenția, un mare pericol al timpului nostru. Asaltați de atâta vorbărie, de atâtea ideologii, de posibilități continue de a se distra înăuntrul și în afara casei, se poate pierde gustul tăcerii, al reculegerii, al dialogului cu Domnul, până acolo încât riscăm să pierdem credința.

Sau putem primi Cuvântul lui Dumnezeu așa cum o face un pământ pietros, cu puțin pământ. Acolo, sămânța încolțește repede, dar tot la fel de repede se usucă pentru că nu reușește să prindă rădăcini în adâncime. Este imaginea entuziasmului momentan care, însă, rămâne superficial, nu asimilează Cuvântul lui Dumnezeu. În acest fel, în fața primei dificultăți, a unei suferințe, a unei tulburări a vieții, credința aceea încă firavă se risipește, așa cum se usucă sămânța care cade în mijlocul pietrelor.

Putem primi, mai departe, Cuvântul lui Dumnezeu ca un pământ în care cresc mărăcini înțepători. Spinii sunt înșelăciunea bogăției, a succesului, a preocupărilor lumești. Acolo Cuvântul rămâne sufocat și nu aduce rod.

În fine, putem primi Cuvântul lui Dumnezeu ca un pământ bun. Aici și numai aici sămânța se prinde și aduce rod. Sămânța căzută pe acest pământ roditor îi prezintă pe cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, îl primesc, îl păzesc în inima lor și îl pun în practică în viața de zi cu zi.

Parabola semănătorului este, într-un fel, ”mama” tuturor parabolelor pentru că vorbește de ascultarea Cuvântului. Ne aduce aminte că acesta este o sămânță roditoare și eficace, iar Dumnezeu o aruncă peste tot cu generozitate, fără să țină cont de risipă. Așa este inima lui Dumnezeu! Fiecare dintre noi este un teren pe care cade sămânța Cuvântului, nimeni nu este exclus. Putem să ne întrebăm: Ce fel de pământ sunt eu? Sunt ca drumul, ca pământul pietros sau ca mărăcinii? Dacă vrem, cu harul lui Dumnezeu putem deveni un pământ bun, desțelenit și cultivat cu grijă, pentru a face să se maturizeze sămânța Cuvântului. Ea este deja prezentă în inima noastră, dar a o face să aducă roade depinde de noi, depinde de primirea pe care o acordăm acestei semințe. Deseori suntem distrați de prea multe interese, de prea multe atracții și este greu să deosebim, printre atâtea voci și atâtea cuvinte, vocea Domnului, unica ce ne face liberi.

Fecioara Maria, modelul desăvârșit al pământului bun și roditor, să ne ajute cu rugăciunea ei să devenim un pământ primitor, fără spini și fără pietre, pentru ca să putem aduce roade bune pentru noi și pentru frații noștri.

**

După rugăciunea ”Îngerul Domnului”, papa Francisc a amintit că în cea de-a doua duminică a lunii curente se marchează Ziua internațională a mării. ”Adresez un salut plin de afecțiune”, a afirmat, ”celor care lucrează pe mare, mai ales celor care sunt departe de cei dragi ai lor și de țara lor”. În acest context, pontiful a transmis un salut special participanților la Sfânta Liturghie organizată în cursul dimineții în portul Civitavecchia – Tarquinia.

Apoi, gândul papei s-a îndreptat spre fosta bazilică din Constantinopol, care a revenit prin decizia autorităților turce la statutul de moschee:
Papa Francisc: «Marea mă duce cu gândul un pic în depărtare, la Istanbul. Mă gândesc la ”Sfânta Sofia” și sunt foarte îndurerat».

Salutând mai departe credincioșii din Roma și pelerinii din diferite țări, Sfântul Părinte a subliniat prezența familiilor care fac parte din Mișcarea Focolarelor.

Înainte de a încheia cu nelipsita rugăminte de a fi amintit în rugăciunile credincioșilor, papa a transmis un salut special, însoțit de gratitudinea sa, reprezentanților pastorației sănătății din dieceza Romei, subliniind că se gândește ”la numeroșii preoți, călugărițe, călugări și laici care sunt alături de bolnavi în această perioadă de pandemie”.

Primiți la final binecuvântarea apostolică a papei Francisc, invocată duminică la rugăciunea ”Îngerul Domnului”, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.