Papa Francisc: Rugăciunea îl înnobilează pe om, în pofida contradicțiilor sale

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
24 iunie 2020 – Vatican News. În ciuda contradicțiilor noastre, ”rugăciunea ne dă noblețe; ea este capabilă să ne asigure relația cu Dumnezeu, adevăratul însoțitor de drum al omului, în mijlocul a mii de situații ale vieții, bune și rele”: a spus papa Francisc la cateheza audienței generale de miercuri, 24 iunie 2020, care a avut ca temă exemplul de rugăciune al regelui biblic David. Audiența s-a desfășurat în biblioteca Palatului Apostolic și a fost transmisă în direct pe Internet (streaming). La saluturile finale, papa a menționat Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și a făcut o frumoasă urare de vacanță. Audiența generală din 24 iunie a.c. este, astfel, ultima a lunii, urmând ca seria audiențelor generale să fie reluată din luna august. 

”În itinerarul nostru de cateheză despre rugăciune”, a spus papa în cuvântul său, ”îl întâlnim astăzi pe regele David”. Ales de Dumnezeu cu o iubire de predilecție încă din copilărie, el primește o misiune unică și va desfășura un rol central în istoria poporului lui Dumnezeu și a credinței noastre. Isus, în Evanghelii, este numit de mai multe ori ”fiul lui David”.

David este, mai întâi de toate, un păstor care a făcut primii pași pe colinele din jurul Betleemului. Din această meserie, el a avut multe de învățat, folosindu-se de această experiență în perioada când a fost chemat să fie păstorul poporului lui Dumnezeu.

A doua trăsătură prezentă în vocația lui David este ”sufletul său de poet”, ”o persoană sensibilă, căreia îi place muzica și cântecul”. Cu toate aceste calități, este ușor de așteptat ca ”lumea care se prezintă înaintea ochilor săi să nu fie o scenă mută: privirea lui captează, dincolo de depănarea lucrurilor, o taină mai mare. Rugăciunea se naște exact de acolo: din convingerea că viața nu este ceva care alunecă peste noi, ci o taină minunată, care în noi provoacă poezia, muzica, recunoștința, preamărirea, sau tânguirea, suplica. Când unei persoane îi lipsește dimensiunea poetică, când îi lipsește poezia, atunci, pentru a spune astfel, sufletul său șchioapătă”. Nu întâmplător, tradiția biblică vrea ca David să fie ”marele artizan al compunerii psalmilor”.

Chemat să fie ”un bun păstor”, uneori el reușește să fie la înălțimea acestei îndatoriri; alteori, în schimb, nu reușește. ”Dar ceea ce contează, în contextul istoriei mântuirii, este faptul că el este profeție a unui alt rege, pentru care el este doar o vestire și o prefigurare”.

Dar, cum ar putea să fie exemplu de rugăciune unul ca regele David, o persoană plină de contradicții?
Papa Francisc: «Să ne uităm, să ne gândim la David. Sfânt și păcătos, prigonit și prigonitor, victimă și călău. O contradicție. David a fost toate acestea împreună. Dar și noi înregistrăm în viața noastră trăsături deseori opuse; în urzeala trăirii, toți oamenii păcătuiesc deseori prin incoerență. Există un fir roșu în viața lui David care dă unitate la tot ceea ce se întâmplă: rugăciunea sa. Aceasta este vocea care nu se stinge niciodată».

”Făcând în acest fel”, a reluat papa, ”David ne învață să le lăsăm pe toate să intre în dialogul cu Dumnezeu: bucuria, dar și vina; iubirea, dar și suferința; prietenia, dar și o boală. Toate pot deveni un cuvânt adresat acelui TU care întotdeauna ne ascultă”. Dacă a cunoscut singurătatea, David, în realitate, ”singur nu a fost niciodată. Aceasta este puterea rugăciunii în toți cei care îi dau spațiu în viața lor”.
Papa Francisc: «Rugăciunea îți dă noblețe, iar David este nobil pentru că se roagă. Dar este un vărsător de sânge care se roagă, se căiește, iar noblețea se întoarce datorită rugăciunii. Rugăciunea ne dă noblețe: ea este în măsură să asigure relația cu Dumnezeu, adevăratul însoțitor de drum al omului, în mijlocul a mii de peripeții ale vieții, bune și rele; dar întotdeauna rugăciunea».

”Atât de mare este încrederea lui David încât”, a încheiat papa cateheza sa, ”atunci când era persecutat și trebuia să fugă, nu a permis ca cineva să-l apere: ’Dacă Dumnezeul meu mă umilește în acest fel, știe El ce face’. Pentru că noblețea rugăciunii ne lasă în mâinile lui Dumnezeu. În acele mâini rănite de iubire, singurele mâini sigure pe care le avem”.

La saluturile finale, papa a transmis urarea ca ”perioada de vară să fie un timp de seninătate și o frumoasă ocazie de a-L contempla pe Dumnezeu în capodopera creației sale”.

Apoi, nelipsitul salut adresat bătrânilor, tinerilor, bolnavilor și soților recent căsătoriți:
Papa Francisc: «Astăzi este sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Să învățăm de la cel care a fost înaintemergătorul lui Isus capacitatea de a mărturisi cu curaj Evanghelia, dincolo de propriile diferențe, păstrând concordia și prietenia care întemeiază credibilitatea oricărei vestiri de credință».

Audiența generală, transmisă în direct pe Internet, s-a încheiat cu rugăciunea ”Tatăl Nostru” în limba latină, după care papa Francisc a invocat binecuvântarea apostolică ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.