Audiența generală. Papa Francisc: Misterul rugăciunii, respirația vieții creștine
Cetatea Vaticanului – A. Dancă
6 mai 2020 – Vatican News. ”Misterul rugăciunii” este prima cateheză a unei noi serii de reflecții pe care papa Francisc a început-o la audiența generală de miercuri, 6 mai 2020, în biblioteca Palatului Apostolic. Pontiful a încheiat miercurea trecută catehezele despre Fericirile evanghelice (Matei 5, 3-10), ultima dintre acestea fiind Fericirea celor persecutați pentru dreptate. La saluturile finale, papa a amintit că pe 8 mai se face tradiționala Suplică la sanctuarul Fecioarei Maria din Pompei și a făcut un apel în apărarea muncitorilor exploatați.
Papa Francisc: Cu ocazia zilei de 1 mai, am primit diferite mesaje despre domeniul muncii și problemele acestuia. M-a impresionat în mod special mesajul zilierilor agricoli, printre care se află mulți imigranți, care lucrează pe câmpiile italiene. Din nefericire, ei sunt de multe ori exploatați la greu. E adevărat că există criză pentru toți, dar demnitatea persoanelor trebuie întotdeauna respectată. De aceea, receptez apelul acestor lucrători și al tuturor lucrătorilor exploatați și îndemn la a face din criză o ocazie pentru a repune în cetru demnitata persoanei și a muncii».
La începutul catehezei de astăzi, a fost proclamată o pericopă de la Sf. Marcu (10, 46-52), cu vindecarea orbului Bartimeu. Aflând că trecea prin apropiere Isus, Bartimeu strigă cu insistență: ”Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine!” (v. 47).
”Rugăciunea”, a remarcat papa, ”este respirația credinței, este expresia ei cea mai proprie; e ca un strigăt care iese din inima celui care crede și se încredințează lui Dumnezeu”. Un strigăt, în realitate, este rugăciunea lui Bartimeu, care, fiind singur și neajutorat, folosește unica armă la îndemâna lui, vocea. De aceea, începe să strige: ”Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine”. Prin cuvintele ”Fiul lui David”, sărmanul nevăzător face o ”mărturisire de credință” prin care îl recunoaște pe Isus drept Mesia. Isus ascultă strigătul lui și îl vindecă.
Papa Francisc: «Rugăciunea lui Bartimeu atinge inima sa, inima lui Dumnezeu, și se deschid pentru el porțile mântuirii. [Isus] îi recunoaște acelui om sărman, neajutorat, disprețuit, toată puterea credinței sale, care atrage milostivirea și puterea lui Dumnezeu. Credința înseamnă a avea două mâini ridicate, o voce care strigă pentru a implora darul mântuirii».
De altfel, a reluat papa, Catehismul Bisericii Catolice învață că umilința este temelia rugăciunii (nr. 2559). ”Rugăciunea se naște din pământ, din humus – de unde vin cuvintele umil și umilință – vine din starea noastră de precaritate, din continua sete de Dumnezeu” (nr. 2560-2561). În cele din urmă, ”credința este un strigăt; non-credința înseamnă sufocarea acelui strigăt, un fel de omerta. Credința este un protest împotriva unei stări suferinde al cărei motiv nu-l înțelegem; non-credința înseamnă a se limita la îndurarea unei situații la care ne-am adaptat. Credința înseamnă speranța de a fi mântuiți; non-credința înseamnă a se obișnui cu răul care ne asuprește”.
Papa Francisc: «Dragi frați și surori, începem această serie de cateheze cu strigătul lui Bartimeu pentru că, probabil, într-o figură ca aceasta totul este deja scris. Bartimeu este un om perseverent. În jurul lui era lume care îi spunea că a implora era zadarnic, că era o vorbire fără răspuns, că era zgomot care deranja și nimic mai mult. Dar el nu a rămas în tăcere și în cele din urmă a dobândit ceea ce voia».
Într-adevăr, a reluat Sfântul Părinte, ”mai puternică decât orice argument contrar, în inima omului se află o voce care invocă. O voce care iese spontan, fără ca cineva să o comande, o voce care se întreabă cu privire la sensul drumului nostru pe pământ, mai ales când ne aflăm în întuneric: Isuse, îndură-te de mine! Isuse, îndură-te de noi toți!”
Pe de altă parte, s-a întrebat papa la finalul catehezei, ”nu sunt oare sculptate, aceste cuvinte, în întreaga creație? Toate invocă și înalță rugămintea ca misterul milostivirii să găsească o împlinire definitivă. Nu se roagă numai creștinii: ei împărtășesc strigătul rugăciunii cu toți bărbații și cu toate femeile. Dar orizontul poate fi lărgit mai departe: Paul afirmă că întreaga creație «suspină și suferă durerile unei nașteri» (Rom 8,22). Artiștii se fac deseori interpreți ai acestui strigăt tăcut, care apasă în orice făptură și iese la vedere mai ales în inima omului, pentru că omul este un «cerșetor de Dumnzeu» (cf. Catehismul Bisericii Catolice, nr. 2559).
La saluturile finale, papa a evidențiat caracteristica marială a lunii mai, lună dedicată cinstirii Maicii Domnului. În acest sens, a amintit că vineri, 8 mai a.c., la sanctuarul din Pompei, se va înălța intensa Rugăminte (Suplică) la Fecioara Maria a Rozariului și i-a îndemnat pe toți să participe spiritual la acest popular act de credință și de devoțiune ”pentru ca, prin mijlocirea Sfintei Fecioare, Domnul să acorde milostivire și pace Bisericii și lumii întregi”. Invitându-i pe toți să se încredințeze Fecioarei Maria, care ne-a fost dată ca mamă pe când stătea sub crucea lui Isus, papa a încheiat saluturile cu tradiționalul îndemn adresat tinerilor, bătrânilor, bolnavilor și soților recent căsătoriți.
Papa Francisc: «Puneți-vă cu încredere sub ocrotirea de mamă a Mariei și fiți siguri că Ea nu va lăsa să vă lipsească întărirea în ceasul încercării. Domnul să vă binecuvânteze și Fecioara Maria să vă ocrotească!»
Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea ”Tatăl Nostru”, după care papa Francisc a invocat binecuvântarea apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
