2020.04.16 Messa Santa Marta 2020.04.16 Messa Santa Marta 

Papa se roagă pentru farmacişti: Mulţumesc pentru ajutorul pe care-l daţi bolnavilor

La Sfânta Liturghie celebrată joi, 16 aprilie a.c., în capela Casei "Sfânta Marta", papa Francisc le-a mulţumit farmaciştilor care lucrează în acest timp de pandemie pentru a oferi sprijin persoanelor bolnave. În omilie, pontiful a evidenţiat că forţa pentru a predica Evanghelia şi pentru a merge mai departe ca mărturisitori ai vieţii este bucuria care vine de la Domnul şi care este rod al Duhului Sfânt.

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş

16 aprilie 2020 – Vatican News. La începutul Sfintei Liturghii celebrată în Joia din octava paştelui, papa Francisc şi-a îndreptat gândul către farmacişti: În aceste zile, mi s-a reproşat că am uitat să mulţumesc unui grup de persoane care muncesc în acest timp de pandemie. Le-am mulţumit medicilor, asistentelor şi asistenţilor medicali, voluntarilor. "I-aţi uitat pe farmacişti", mi s-a spus. Şi ei se implică mult pentru a-i ajuta pe bolnavi să se vindece. Să ne rugăm şi pentru ei.

În omilie, pontiful a comentat Evanghelia din liturgia zilei, după sfântul Luca, capitolul 24, versetele 35-48, în care se relatează despre prezenţa lui Isus cel înviat în mijlocul apostolilor care, "speriaţi şi cuprinşi de teamă credeau că văd un duh". Isus le deschide mintea spre înţelegerea Scripturii, pentru că apostolii "de bucurie, încă nu credeau şi se mirau". A fi plini de bucurie – a evidenţiat papa Francisc – este experienţa cea mai înaltă a consolării. Este plinătatea prezenţei Domnului, este rod al Duhului Sfânt, este un har.  

Citând exortaţia apostolică "Evangelii Nuntiandi", a papei Paul al VI-lea, care vorbeşte despre evanghelizatori plini de bucurie, Sfântul Părinte a evidenţiat că forţa pentru a predica Evanghelia şi pentru a merge mai departe ca mărturisitori ai vieţii este bucuria dată de Domnul, care este rod al Duhului Sfânt.  

Vă oferim textul omiliei papei Francisc, în traducerea noastră de lucru:

«În acele zile, la Ierusalim, lumea trăia sentimente de teamă, de uimire, de îndoială.  "În zilele acelea, întrucât ologul vindecat se ţinea de Petru şi de Ioan, tot poporul, cuprins de uimire, a alergat la ei… (Fap 3,11) ". Atmosfera nu era calmă, deoarece se petreceau lucruri de neînţeles. Domnul a mers la discipolii săi. Ei ştiau că Isus înviase, după cum ştia şi Petru care vorbise cu El în acea dimineaţă. Şi cei doi discipoli aflaţi în drum spre Emaus ştiau despre învierea Domnului însă, când le-a apărut Isus, s-au înfricoşat. "Speriaţi şi cuprinşi de teamă, credeau că văd un duh (Lc 24,37)". Aceiaşi experienţă o avuseseră şi pe lac, când Isus a venit la ei umblând pe apă. Însă atunci Petru şi-a făcut curaj şi i-a spus lui Isus: "Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la tine pe apă" (Mt 14, 28).
Însă, acum Petru rămâne fără cuvinte. Vorbise cu Domnul în acea dimineaţă, însă nimeni nu ştia ce şi-au spus; de aceea Petru era tăcut.
Discipolii erau într-atât de înfricoşaţi şi de afectaţi încât credeau că văd un duh şi nu pe Isus. Iar Domnul le spune: "De ce v-aţi tulburat şi de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră? Priviţi mâinile şi picioarele mele, căci eu sunt! (…) Şi, spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele (Lc 24, 37-40)". Isus le arată discipolilor rănile, acea comoară purtată de Isus în Cer pentru a o arăta Tatălui. "Pipăiţi-mă şi vedeţi: duhul nu are carne şi oase", le spune Isus.

Urmează apoi o frază care-mi aduce multă mângâiere, acesta fiind unul dintre fragmentele mele preferate: "Însă pentru că ei, de bucurie, încă nu credeau…" erau încă plini de uimire, iar bucuria îi împiedica să înţeleagă. Într-atât de mare le era bucuria încât îşi spuneau că nu poate fi adevărat, că acea bucurie nu era reală, fiindcă era prea mare. Iar acea bucurie îi împiedica să creadă. Discipolii erau într-atât de plini de bucurie încât se simţeau ca şi cum ar fi fost paralizaţi.
Bucuria este şi urarea pe care Paul o face discipolilor lui Cristos din Roma, spunându-le: "Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria".  Bucuria este cea mai înaltă experienţă de consolare, însă nu este acelaşi lucru cu a fi vesel, pozitiv, senin… Nu, este altceva. Este o bucurie debordantă care ne cuprinde în totalitate. De aceea apostolul Paul face urarea: "Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria".  […]

Îmi vin în minte ultimele paragrafe din exortaţia apostolică "Evangelii Nuntiandi", a papei Paul al VI-lea, în care se vorbeşte despre creştinii plini de bucurie, despre evanghelizatorii plini de bucurie, nu despre cei care sunt întotdeauna trişti. Momentul actual este potrivit pentru a citi această exortaţie, acest îndemn la a fi creştini plini de spiritul bucuriei.

Există un fragment în Cartea lui Neemia care ne va ajuta azi în reflecţia despre bucurie. Întors la Ierusalim, poporul a regăsit, a descoperit din nou cartea Legii, al cărui conţinut îl ştiau pe de rost. A fost un moment de mare sărbătoare pentru întreg poporul care s-a reunit pentru a-l asculta pe Ezra citind din cartea Legii. Impresionat, poporul plângea de bucurie (…). , iar Neemia spune, după ce Ezra termină de citit:  "Nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului este tăria voastră!"
Aceste cuvinte ale lui Neemia ne vor ajuta azi. Marea forţă pe care o avem pentru a transforma, pentru a predica Evanghelia, pentru a merge înainte în calitate de mărturisitori ai vieţii este bucuria care vine de la Domnul şi care este rod al Duhului Sfânt. Să cerem de la Dumnezeu harul acestei bucurii.»

Papa Francisc a încheiat Sfânta Liturghie cu adoraţie şi cu binecuvântare euharistică, îndemnându-ne să ne împărtăşim spiritual, după cum exprimă şi următoarea rugăciune rostită de pontif: Dumnezeul meu, Isuse Cristoase, eu cred din tot sufletul că tu eşti cu adevărat prezent în Preasfântul Sacrament al altarului. Te iubesc din toată inima şi doresc prezenţa ta în inima mea. Întrucât nu este posibil să te primesc în Preasfântul Sacrament, vino măcar spiritual în inima mea. Ca şi cum ai fi deja prezent, te îmbrăţişez şi mă unesc cu totul ţie. Nu îngădui să mă despart vreodată de tine.    

16 aprilie 2020, 12:28