”Sf. Marta”. Rugăciunea papei pentru toți cei care suferă, nevăzuți în aceste timpuri triste
Cetatea Vaticanului – A. Dancă
2 aprilie 2020 – Vatican News. ”Aceste zile de durere și de tristețe evidențiază atâtea probleme ascunse. În ziare, astăzi, este o fotografie care ajunge la inimă: numeroși oameni fără adăpost dintr-un oraș, culcați pe jos într-o parcare și privesc cu atenție. În zilele noastre sunt foarte mulți oameni fără adăpost. Să-i cerem Sfintei Tereza de Calcutta să retrezească în noi simțul apropierii față de atâtea persoane care, în societate, în viața normală, trăiesc nevăzute dar, ca cei fără adăpost, în momentul crizei, ies în acest fel la vedere”. Cu această intenție de rugăciune, anunțată la începutul slujbei, papa Francisc a celebrat joi, 2 aprilie a.c., Sfânta Liturghie în capela Casei ”Sf. Marta” din Cetatea Vaticanului.
La omilia celebrării euharistice, transmisă în streaming la ora Romei 7.00, papa a făcut un comentariu la lecturile biblice ale zilei (Geneză 17,3-9 și Ioan 8,51-59). În ambele pericope ale Sfintei Scripturi apare figura patriarhului Abraham, dar și alianța cu Dumnezeu, pe care Isus a venit să o ”refacă” iertând păcatele noastre. Trei sunt păcatele care, a amintit papa la omilie, ne îndepărtează de făgăduințele lui Dumnezeu: neacceptarea alegerii sale, adorând idolii, a nu spera în făgărudința sa și a uita de legământul său.
Papa Francisc: «Domnul își aduce întotdeauna aminte de legământul său: am repetat aceasta la Psalmul responsorial. Domnul nu uită, nu uită niciodată. Ba da, uită numai într-un caz, atunci când iartă păcatele. După ce a iertat, El își pierde memoria, nu-și mai aduce aminte de păcate. În celelalte cazuri, Dumnezeu nu uită. Fidelitatea sa este memorie, fidelitatea față de poporul său».
”Fidelitatea sa față de Abraham”, a reluat papa, făcând referință la prima lectură biblică a zilei, ”este memoria făgăduințelor pe care le-a făcut. Dumnezeu l-a ales pe Abraham ca să înceapă un drum. Abraham este un ales, era un ales: Dumnezeu l-a ales. În faptul alegerii, Dumnezeu i-a făgăduit o moștenire și astăzi, în pericopa din Cartea Genezei, se face un pas mai înainte. «Iată, eu închei alianța mea cu tine» (v.4). Alianța: o alianță care îl face să vadă de departe fecunditatea sa: «Vei fi tatăl unei mulțimi de popoare» (v.4). Alegerea, promisiunea și alianța sunt cele trei dimensiuni ale vieții de credință, cele trei dimensiuni ale vieții creștine”.
Papa Francisc: «Fiecare dintre noi este un ales, nimeni nu alege să fie creștin dintre posibilitățile pe care i le oferă ”piața” religioasă; el este un ales. Noi suntem creștini pentru că am fost aleși. În această alegere există o făgăduință, este o promisiune de speranță, iar semnul este fecunditatea: ”Abraham, vei fi tatăl unei mulțimi de popoare și... vei fi fecund în credință. Credința ta va înflori în fapte, în fapte bune, în fapte de fecunditate, o credință fecundă. Dar tu – al treilea pas – trebuie să ții legământul cu mine».
”Alianța înseamnă fidelitate, înseamnă a fi credincios. Am fost aleși, Domnul ne-a dat o promisiune, acum ne cere o alianță. O alianță de fidelitate. Isus spune că Abraham a tresăltat de bucurie gândindu-se, văzând ziua lui, ziua marii fecundități, acel fiul al său – Isus era fiul lui Abraham – care a venit să refacă creația, ceea ce este mult mai greu decât să o facă, după cum spune liturgia – a venit să împlinească răscumpărarea păcatelor noastre, să ne elibereze”.
Papa Francisc: «Unul este creștin nu pentru că poate să arate certificatul de la botez; acesta este o hârtie. Tu ești creștin dacă spui DA alegerii pe care Dumnezeu a făcut-o în privința ta, dacă tu mergi după promisiunile pe care Domnul ți le-a făcut și dacă trăiești o alianță cu Domnul: aceasta este viața creștină. Păcatele drumului sunt întotdeauna împotriva acestor trei dimensiuni: a nu accepta alegerea, drept care noi alegem atâția idoli, atâtea lucruri care nu sunt ale lui Dumnezeu; a nu accepta speranța promisiunii, a merge, a privi de departe promisiunile, de multe ori – după cum spune Scrisoarea către Evrei – salutându-le de departe și a face ca promisiunile să fie [legate] astăzi cu idolii mărunți pe care noi îi facem; [în fine] a uita legământul, a trăi fără alianță, ca și cum noi am fi fără alianță».
”Fecunditatea este bucurie”, a încheiat papa, ”acea bucurie a lui Abraham care a văzut ziua lui Isus și era plin de bucurie. Aceasta este revelația pe care cuvântul lui Dumnezeu ne-o dă astăzi cu privire la existența noastră creștină. Să fie, așadar, asemenea vieții Părintelui nostru: conștient de a fi ales, bucuros să meargă către o promisiune și credincios în împlinirea alianței”.
După nelipsitul moment de adorație de la sfârșitul Sfintei Liturghii, papa Francisc a dat binecuvântarea euharistică, invitându-i pe cei care urmăreau prin mijloacele de comunicare să facă Împărtășania spirituală.
