Papa, la "Sf. Marta": Mărturia de credinţă şi rugăciunea sunt inima apostolatului
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş
30 aprilie 2020 – Vatican News. În omilia celebrării euharistice de joi, din a treia săptămână a Paştelui, Sfântul Părinte a comentat prima lectură din liturgia zilei, luată din cartea Faptele Apostolilor, capitolul 8, 26-40, în care se relatează despre întâlnirea apostolului Filip cu un eunuc, demnitar al reginei Candace a etiopienilor. Acesta avea dorinţa de a înţelege cine era acela despre care proorocise Profetul Isaia, spunând: "Ca o oaie a fost dus la înjunghiere şi ca un miel fără glas înaintea celui care îl tunde, aşa nu şi-a deschis gura". După ce Filip îi desluşeşte că este vorba despre Isus, eunucul vrea să primească botezul.
Este Tatăl cel care atrage spre cunoaşterea Fiului – a explicat pontiful, referindu-se la Evanghelia liturgiei zilei, după sfântul Ioan, capitolul 6,44-51 – evidenţiind că fără o astfel de intervenţie nu se poate cunoaşte misterul lui Cristos. Acest lucru s-a petrecut cu funcţionarul etiopian care, citind din profetul Isaia, a simţit neliniştea de a-l cunoaşte pe Isus, semănată în inimă de Tatăl.
Acelaşi lucru – a observat – este valabil şi în privinţa misiunii: noi nu convertim pe nimeni, este Tatăl cel care atrage. Noi nu putem decât să dăm o mărturie de credinţă. Este necesar să ne rugăm pentru ca Tatăl să atragă lumea la Isus: sunt necesare mărturia şi rugăciunea. AceAsta este inima apostolatului nostru. Să ne întrebăm dacă şi noi dăm mărturie de credinţă prin stilul nostru de viaţă, dacă ne rugăm pentru ca Tatăl să atragă persoanele la Isus. A merge în misiune – a explicat papa Francisc – nu înseamnă să se facă prozelitism, ci presupune mărturie şi rugăciune pentru ca Tatăl să poate atrage lumea la Isus.
«… nimeni nu îl poate cunoaşte pe Isus fără ca Tatăl să-l atragă: acest lucru este valabil pentru apostolatul nostru, pentru misiunea noastră apostolică în calitate de creştini. […] "Însă, ce pot face astfel încât Tatăl să atragă lumea la Isus". Prin rugăciune. Rugăciunea pentru misiuni înseamnă să-i cerem Tatălui să atragă lumea spre Isus. Mărturia şi rugăciunea merg împreună.» Astfel a spus Sfântul Părinte, îndemnându-ne să ne întrebăm dacă ne rugăm pentru misiuni şi dacă dăm mărturie creştină prin propriul stil de viaţă.
«Aceasta este marea regulă a apostolatului nostru pretutindeni şi, mai ales, în privinţa misiunilor. A merge în misiune nu înseamnă a face prozelitism» – a spus papa Francisc în încheierea omiliei, îndemnându-ne să-i cerem Domnului harul de a ne ruga şi de a da mărturie despre credinţa noastră şi în cadrul activităţii pe care o desfăşurăm zilnic, astfel încât Tatăl să poată atrage oamenii la Isus.
Sfântul Părinte a încheiat celebrarea euharistică prin adoraţie şi binecuvântare euharistică, îndemnându-ne să ne împărtăşim spiritual în acest timp de pandemie în care nu este posibilă împărtăşirea sacramentală. Pontiful a rostit rugăciunea: Isuse al meu, cred că eşti cu adevărat prezent în Preasfântul Sacrament al altarului. Te iubesc mai presus decât orice şi doresc prezenţa ta în sufletul meu. Întrucât nu este posibil să te primesc în Preasfântul Sacrament, vino măcar spiritual în inima mea. Ca şi cum ai fi deja prezent, te îmbrăţişez şi mă unesc cu totul ţie. Nu îngădui să mă despart vreodată de tine.
