”Sf. Marta”. Rugăciunea papei pentru autoritățile și medicii care ”ne apără” în această criză

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
20 martie 2020 – Vatican News. ”Ieri (19 martie a.c. – n.r.) am primit un mesaj de la un preot din Bergamo care cere să ne rugăm pentru medicii din Bergamo, Treviglio, Brescia și Cremona care sunt la limita puterilor: își dau viața pentru a-i ajuta pe cei bolnavi, pentru a salva viața celorlalți. Să ne rugăm, de asemenea, pentru autorități: nu e ușor pentru ei să gestioneze acest moment și de multe au de suferit din cauza neînțelegerilor. Că e vorba de medici, de personalul spitalicesc, de voluntarii din domeniul sănătății sau de autorități, ei sunt în acest moment coloanele care ne ajută să mergem înainte și ne apără în această criză. Să ne rugăm pentru ei”. Este intenția de rugăciune pe care papa Francisc a anunțat-o la începutul Sfintei Liturghii celebrată în dimineața de vineri, 20 martie 2020, în capela reședinței sale din Casa Sf. Marta.

La omilia Sfintei Liturghii, papa a făcut un comentariu la lecturile biblice ale zilei (Osea 14,2-10 și Marcu 12, 28-34) și a pus accentul pe prima lectură, luată din cartea profetului Osea. «Aşa spune Domnul», se citește în lectura biblică, "Întoarce-te, Israel, la Domnul Dumnezeul tău, căci te-ai poticnit în nelegiuirea ta! Aduceţi cu voi cuvinte potrivite şi întoarceţi-vă la Domnul!”» (vv.2-3). De fiecare dată când se proclamă această lectură, papa a mărturisit că-i aduce aminte de o frumoasă cântare despre tatăl din familie, imagine a unui Dumnezeu care nu este judecător, ci tată. Același adevăr îl exprimă și parabola fiului risipitor atunci când spune că tatăl l-a zărit ”de departe” pe fiul care se întorcea acasă. ”Dacă l-a văzut de departe”, a subliniat papa, aceasta înseamnă ”că îl aștepta. Urca pe terasa casei, cine știe de câte ori pe zi!, zi după zi, luni, ani la rând probabil, așteptându-l pe fiul său. L-a văzut de departe”. ”Aceasta este tandrețea lui Dumnezeu care ne vorbește, mai ales în timpul Postului. Este timpul de a intra în noi înșine și de a ne aminti de Tatăl sau de a ne întoarce la Tatăl”.
Papa Francisc: «”Nu, părinte, (ar spune cineva) îmi este rușine să mă întorc pentru că... Știți, eu am făcut atâtea, câte am greșit...”. Ce spune Domnul? ”Întoarce-te, eu te voi vindeca de apostazia ta, te voi iubi nespus de mult, pentru că mânia mea s-a îndepărtat. Voi fi ca roua, vei înflori ca un crin și vei prinde rădăcini ca un pom din Liban”. Întoarce-te la Tatăl tău care te așteaptă. Dumnezeul tandreții te va vindeca, ne va vindeca de atâtea și atâtea răni ale vieții și de atâtea lucruri urâte pe care le-am făcut. Fiecare le are pe ale sale!»

Dincolo de toate greșelile comise, a reluat papa, este important să ne gândim că ”a ne întoarce la Dumnezeu înseamnă a ne întoarce la îmbrățișarea sa, la îmbrățișarea tatălui. (...) El are puterea de a ne transforma, El are puterea de a ne schimba inima, dar e nevoie să facem primul pas. Nu înseamnă a merge la Dumnezeu, nu, înseamnă a ne întoarce acasă”. Postul Mare, a mai spus papa la omilie, urmărește mereu această convertire a inimii care, după obiceiul creștin, se conturează la sacramentul spovezii, ”momentul în care Dumnezeu ne curăță, ne purifică, ne îmbrățișează”.
Papa Francisc: «Știu că mulți dintre voi, pentru Paști, mergeți să faceți o spovadă pentru a vă reîntâlni cu Dumnezeu. Dar mulți îmi vor spune astăzi: ”Părinte, unde pot să găsesc un preot, un confesor, pentru că nu se poate ieși din casă? Eu vreau să mă împac cu Domnul, eu vreau ca El să mă îmbrățișeze, ca Tatăl să mă îmbrățișeze... Cum pot să fac dacă nu găsesc preoți?” Tu – a reluat papa – fă ceea ce spune Catehismul (nr. 1451 și 1452 – n.r.). Este foarte clar: dacă nu găsești un preot ca să te spovedești, vorbește cu Dumnezeu, El este tatăl tău, și spune-i adevărul: ”Doamne, am greșit cutare, cutare... Iartă-mă” și cere-i iertare din toată inima, cu un Act de căință, și promite-i: ”Mai târziu mă voi spovedi, dar acum iartă-mă!”. Imediat te vei întoarce la harul lui Dumnezeu. Tu însuți te poți apropia, după cum ne învață Catehismul, de iertarea lui Dumnezeu fără să ai la îndemână un preot. Gândiți-vă: acum este momentul! Acesta este momentul potrivit, momentul prielnic. Un Act de căință bine făcut și în acest fel sufletul nostru se va albi ca zăpada. Ar fi frumos astăzi să răsune în urechile noastre îndemnul ”Întoarce-te, întoarce-te la tatăl tău”. El te așteaptă și va face sărbătoare».

Ca și în zilele precedente, papa a încheiat Sf. Liturghie cu un moment de adorație euharistică, urmată de binecuvântarea cu Preasfântul Sacrament, și a îndemnat credincioșii aflați în imposibilitatea de a merge la biserică să primească Împărtășania spirituală.
Papa Francisc: «La picioare tale, o, Isuse al meu, mă închin și îți ofer căința inimii mele mâhnite care se cufundă în nimicul ei și în sfânta ta prezență. Te ador în Sacramentul iubirii tale, doresc să te primesc în sărmanul sălaș pe care ți-l oferă inima mea. Așteptând fericirea Împărtășaniei sacramentale, vreau să te am în sufletul meu. Vino la mine, o, Isuse al meu, și fă ca eu să vin la tine. Inima ta să înflăcăreze toată ființa mea, în viață și în moarte. În Tine cred, În Tine sper, pe Tine te iubesc. Așa să fie!»