Papa Francisc: Cel mai mare în Biserică este cel care slujește, nu cel cu mai multe titluri
Cetatea Vaticanului – D. Donnini / A. Dancă
25 februarie 2020 – Vatican News. Evanghelia nu poate fi trăită făcând compromisuri, altfel se ajunge cu duhul lumii care urmărește să domine asupra celorlalți și este ”dușmanul lui Dumnezeu”; este necesar, în schimb, a alege calea slujirii. La omilia Sf. Liturghii celebrată marți, 25 februarie a.c., în capela Casei Sf. Marta, papa Francisc a făcut un comentariu la lecturile biblice ale zilei (Iacob 4,1-10 și Marcu 9,30-37) și a pus accentul pe pagina Evangheliei în care Isus spune discipolilor săi cine este cu adevărat cel mai mare. ”Dacă cineva vrea să fie primul”, spune Isus, ”să fie ultimul dintre toți și slujitorul tuturor” (v. 35).
Isus știa că pe drum discipolii discutaseră unii cu alții despre cine este cel mai mare: ”din ambiție”, a remarcat papa la omilie. Această ceartă în care, a explicat papa, unii spuneau ”eu trebuie să merg înainte, eu trebuie să urc mai sus”, este expresie a duhului lumesc. De altfel, și prima lectură biblică a Liturghiei de astăzi preia această atenționare, atunci când apostolul Iacob amintește că ”cine vrea să fie prietenul lumii devine dușmanul lui Dumnezeu” (v. 4).
Papa Francisc: «Această dorință arzătoare de mundanitate, această aspirație de a fi mai important decât alții și de a spune: ”Eu merit asta, nu celălalt”... Aceasta înseamnă mundanitate, acesta este spiritul lumii și cine respiră acest spirit, respiră dușmănia lui Dumnezeu. În altă parte, Isus spune discipolilor: ”Ori sunteți cu mine ori sunteți împotriva mea” (cf. Luca 11,23). În Evanghelie nu există compromisuri. Atunci când unul vrea să trăiască Evanghelia făcând compromisuri, în cele din urmă ajunge să aibă spiritul mundan, care întotdeauna caută compromisuri pentru a se cățăra tot mai mult, pentru a domina, pentru a fi mare».
Atâtea războaie și atâtea certuri vin, întocmai, din dorințele mundane, din patimile omului, a remarcat mai departe papa făcând referință din nou la Scrisoarea Sf. Apostol Iacob. E adevărat că ”astăzi lumea este presărată de războaie. Dar războaiele care sunt între noi, ca cel dintre apostoli cu privire la cine este cel mai mare?”.
Papa Francisc: «”Uitați ce carieră am făcut: acum nu pot da înapoi”. Acesta este spiritul lumii, dar acesta nu este creștinește. ”Nu, este rândul meu, eu trebuie să câștig mai mult ca să am mai mulți bani și mai multă putere”. Acesta este spiritul lumii. La toate acestea, se adaugă răutatea bârfelor, fleacurile. De unde vin? Din invidie. Marele invidios este diavolul, știm aceasta, o spune Biblia. Din invidie. Din invidia diavolului intră răul în lume. Invidia este un vierme care te împinge să distrugi, să vorbește de rău, să-l nimicești pe celălalt».
În discuția dintre ucenici erau prezente toate aceste pasiuni, de aceea Domnul îi dojenește și îi îndeamnă să se facă slujitorii tuturor și să ia locul cel din urmă:
Papa Francisc: «Cine este cel mai important în Biserică? Papa, episcopii, monseniorii, cardinalii, parohii parohiilor mai frumoase, președinții asociațiilor de laici? Nu, cel mai mare în Biserică este cel care se face slujitorul tuturor, cel care îi slujește pe toți, nu cel care are mai multe titluri. Pentru a face să se înțeleagă acest lucru, [Isus] a luat un copil, l-a pus în mijlocul lor și, îmbrățișându-l cu tandrețe – pentru că Isus vorbea cu tandrețe, avea foarte multă – le-a spus: ”Cine primește un copil, pe mine mă primește”, adică cine îl primește pe cel mai smerit, pe cel care slujește mai mult. Aceasta este calea. Calea de urmat împotriva duhului lumesc este una singură: smerenia. A-i sluji pe alții, a alege locul cel din urmă, a nu se cățăra».
Nu este nevoie, de aceea, ”a negocia cu spiritul lumii”, după cum nu este nevoie a spune: ”Eu am dreptul la locul cutare pentru că uitați ce carieră am făcut”. Mundanitatea, într-adevăr, este ”dușmanul lui Dumnezeu”. Este necesar, în schimb, a asculta cuvântul plin de înțelepciune și de încurajare pe care Isus îl spune în Evanghelia zilei: ”Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toți, să fie slujitorul tuturor” (v. 35).
