Papa Francisc: Săracii în duh, cei conştienţi de condiţia propriei fragilităţi omeneşti

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş

5 februarie 2020 –Vatican News. «Ne confruntăm azi cu prima dintre cele opt Fericiri din Evanghelia după sfântul Matei. Isus începe să proclame propria cale spre fericire cu un  anunţ paradoxal: "Fericiţi cei săraci în duh pentru că a lor este împărăţia cerurilor" (Mt 5,3). Un drum uimitor şi un ciudat obiect al fericirilor, sărăcia.» Cu aceste cuvinte a început papa Francisc un nou şir de cateheze dedicate Fericirilor proclamate de Isus, despre care se relatează în capitolul 5 al Evangheliei după sfântul Matei. Audienţa generală de miercuri, 5 februarie, s-a desfăşurat în Aula Paul al VI-lea, din Vatican.

«Trebuie să ne întrebăm ce se înţelege aici prin "săraci"», a continuat pontiful observând că evanghelistul Matei nu foloseşte doar cuvântul "săraci" care, de unul singur, ar avea doar o semnificaţie economică, indicând persoane care au puţine mijloace de sprijin şi necesită ajutorul altora.

Papa Francisc: «Însă, Evanghelia după sfântul Matei, spre deosebire de [evanghelia după sfântul] Luca, vorbeşte despre "săraci în duh". Ce vrea să însemne?  Potrivit Bibliei, duhul este suflarea de viaţă pe care Dumnezeu i-a transmis-o lui Adam; este dimensiunea noastră cea mai intimă, să spunem dimensiunea spirituală, cea mai intimă, cea care ne face să fim persoane umane, miezul profund al fiinţei noastre. Atunci, săracii în duh sunt cei care sunt şi se simt săraci, cerşetori, în adâncul fiinţei lor. Isus îi proclamă fericiţi, pentru că lor le aparţine Împărăţia cerurilor.»

«De câte ori nu ni s-a spus contrariul. Trebuie să ajungi ceva, trebuie să fii cineva în viaţă, trebuie să-ţi faci un nume. De aici se ivesc singurătatea şi nefericirea. Dacă trebuie să fiu "cineva", sunt în competiţie cu alţii şi trăiesc cu preocuparea obsesivă pentru propriul "eu".» Astfel a explicat pontiful, evidenţiind că – dacă nu acceptăm sărăcia propriei condiţii omeneşti – urâm tot ceea ce ne aminteşte de fragilitatea noastră, fragilitate care ne împiedică să devenim persoane importante, bogate, nu doar financiar, dar şi în privinţa faimei.

Amintindu-ne că, oricât ne-am strădui, rămânem profund incompleţi şi vulnerabili, pontiful a evidenţiat că neacceptarea propriilor limite ne face să trăim rău, dând exemplul celor orgolioşi care – pentru a se demonstra autosuficienţi – nu cer ajutorul sau nu reuşesc să admită că au greşit şi să ceară iertare.  

Însă, pontiful a subliniat un aspect, definit "fundamental", faptul că «nu trebuie să ne transformăm pentru a deveni săraci în duh, pentru că suntem deja "săraci în duh", cerşetori, aceasta fiind condiţia omenească.

Papa Francisc: «Împărăţia lui Dumnezeu aparţine celor săraci în duh. Există cei care deţin împărăţiile acestei lumi: au bunuri, au comodităţi. Însă, sunt împărăţii trecătoare. Puterea oamenilor, chiar şi cele mai mari imperii, trec şi dispar.»

Oprindu-se asupra modului în care Isus şi-a arătat puterea, dându-şi viaţa pentru omenire, pontiful a explicat că aceasta este adevărata putere pe care regii pământului n-au reuşit să o exercite. Apoi, a pus în lumină puterea fraternităţii, puterea carităţii, puterea iubirii, puterea umilinţei, trăite de Isus.

Apoi, revenind la condiţia de sărăcie, pontiful a explicat că "există o sărăcie pe care trebuie să o acceptăm, cea a condiţiei noastre existenţiale, şi o sărăcie pe care trebuie să o căutăm, acea sărăcie concretă, constând în detaşarea de lucrurile acestei lumi, pentru a fi liberi şi a putea iubi".  

Primiţi acum binecuvântarea Sfântului Părinte de la finalul audienţei generale de miercuri, 5 februarie 2020.