Papa Francisc: Evanghelia are nevoie de creștini bucuroși, nu de prizonieri ai formalităților
Cetatea Vaticanului – A. Dancă
28 ianuarie 2020 – Vatican News. ”Biserica, Evanghelia nu va merge înainte cu vestitori plictisiți și plini de amărăciune; va merge mai departe cu evanghelizatori plini de bucurie, plini de viață”. Sunt cuvintele prin care papa Francisc a încheiat omilia Sfintei Liturghii de marți, 28 ianuarie 2020, făcând un comentariu la lecturile biblice ale zilei.
Sursa de inspirație a pontifului a fost cu precădere prima lectură, luată astăzi din Cartea a doua a lui Samuel, unde se povestește despre regele David și întregul popor al lui Israel sărbătorind întoarcerea Arcei Alianței la Ierusalim. Obiectul cel mai sacru și unul dintre cele mai antice ale religiei ebraice, Arca Alianței, în care se păstrau tablele Legii dată de Dumnezeu pe Muntele Sinai, fusese răpită de filisteni. La readucerea ei, poporul cunoaște o bucurie deosebită și face sărbătoare. Iar regele David, notează autorul sacru, merge în fruntea procesiunii, aduce înaintea Domnului arderi de tot și jertfe de împăcare, după care strigă, cântă și dansează din toate puterile.
Papa Francisc: «Era o sărbătoare: bucuria poporului lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu era cu ei. Și David? Joacă. Dansează înaintea poporului, își exprimă bucuria fără reținere. Este bucuria spirituală a întâlnirii cu Domnul: Dumnezeu s-a întors la noi. Acest lucru ne dă multă bucurie. David nu se gândește că el este regele și că regele trebuie să fie detașat de lume, nu se gândește la maiestatea sa, la distanța față de alții. David îl iubește pe Domnul, este fericit pentru acest eveniment, pentru aducerea Arcei Domnului. Exprimă această fericire, această bucurie, dansând și cântând la fel ca tot poporul».
Lectura biblică a zilei descrie mai departe întoarcerea lui David la reședința sa, iar una dintre soții, Mical – fiica lui Saul – îl primește cu dispreț. Văzându-l dansând, îi era rușine de el și îl dojenește spunându-i că s-a descoperit înaintea celorlalți ca unul oarecare din popor.
Papa Francisc: «Este disprețul față de religiozitatea genuină, față de spontaneitatea bucuriei cu Domnul. David îi explică: ”Vezi, era motiv de bucurie acest lucru. Era o bucurie în Domnul, pentru că am adus Arca acasă”. Ea l-a disprețuit și Biblia ne spune că această doamnă, care se numea Mical, nu a avut parte de copii din această cauză. Domnul a pedepsit-o. Când lipsește bucuria într-un creștin, acel creștin nu este fecund; când lipsește bucuria în inima noastră, nu există fecunditate».
Sărbătoarea organizată pentru aducerea Arcei Alianței se exprimă și prin împărtășirea cu ceilalți. În ziua a ceea, David, după binecuvântare, ”a împărţit la tot poporul (...) câte o bucată de pâine, o bucată de carne şi o turtă de stafide” pentru ca fiecare să sărbătorească în casa lui. ”Cuvântul lui Dumnezeu nu se rușinează de sărbătoare”, a încheiat Sfântul Părinte. ”E adevărat, uneori, pericolul bucuriei este să mergi mai departe și să crezi că asta este totul. Nu, aceasta reprezintă numai climatul de sărbătoare”. Sfântul Paul al VI-lea, în exhortația sa apostolică ”Evangelii nuntiandi” vorbește despre acest aspect și îndeamnă la bucurie.
Papa Francisc: «Biserica, Evanghelia nu va merge înainte cu evanghelizatori plictisiți, plini de amărăciune. Nu. Va merge înainte cu evanghelizatori plini de bucurie, plini de viață. Bucuria de a primi Cuvântul lui Dumnezeu, bucuria de a fi creștini, bucuria de a merge înainte, capacitatea de a face sărbătoare fără a se rușina și de a nu fi ca această doamnă, Mical, creștini formali, creștini prizonieri ai formalităților».
