Ospitalitatea este o importantă virtute ecumenică: papa Francisc, la audienţa generală
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş
22 ianuarie 2020 – Vatican News. Sfântul Părinte a pornit de la experienţa dramatică a naufragiului, când corabia cu care călătorea sfântul Paul a fost lovită de furtună, rămânând în mare, în derivă, 14 zile, timp în care nu erau vizibile nici soarele, nici stelele, făcându-i pe călători să se simtă dezorientaţi şi pierduţi. Descriind situaţia dramatică a naufragiaţilor – peste 260 de persoane – aflaţi în voia furtunii, loviţi de vânt şi de ploaie, pontiful s-a oprit asupra credinţei lui Paul care – în ciuda stihiilor mării este convins că viaţa lui este în mâinile lui Dumnezeu:
Papa Francisc: «Credinţa îi spune că viaţa-i este în mâinile lui Dumnezeu care l-a înviat pe Isus din morţi şi care l-a chemat pe el, Paul, să ducă Evanghelia până la marginile pământului. Credinţa lui îi mai spune că Dumnezeu, potrivit celor revelate de Isus, este Tată iubitor. De aceea, Paul se adresează tovarăşilor de drum şi, inspirat de credinţă, le spune că Dumnezeu nu va îngădui să li se piardă nici un fir de păr din cap. Această profeţie se va împlini când corabia se va opri în faţa coastei malteze iar pasagerii ajung pe uscat sănătoşi şi în siguranţă. Iar acolo trăiesc o experienţă nouă. În contrast cu brutala violenţă a mării pe timp de furtună, primesc mărturia "rarei umanităţi" a locuitorilor insulei. Acei oameni, străini pentru ei, se demonstrează atenţi faţă de necesităţile lor. Aprind un foc astfel încât să se încălzească, le oferă adăpost pentru a se feri de ploaie şi hrană. Şi, chiar dacă nu au primit încă Vestea Bună a lui Cristos, exprimă iubire faţă de Dumnezeu prin gesturi concrete de amabilitate. De fapt, ospitalitatea spontană şi gesturile atente comunică ceva despre iubirea lui Dumnezeu. Iar ospitalitatea maltezilor este răsplătită prin minuni de vindecare pe care Dumnezeu le înfăptuieşte pe insulă, prin Paul.»
«Dragii mei, ospitalitatea este o importantă virtute ecumenică», a continuat Sfântul Părinte, explicând că aceasta înseamnă mai ales să recunoaştem că şi alţi creştini sunt într-adevăr fraţii noştri şi surorile noastre în Cristos. Pontiful a mai spus că ospitalitatea "nu este un gest de solidaritate cu sens unic, deoarece atunci când oferim ospitalitate altor creştini îi primim ca pe un dar care ni se face".
Oprindu-se asupra condiţiilor pe care le presupune ospitalitatea ecumenică, pontiful a subliniat: «A oferi primire creştinilor de o altă tradiţie înseamnă în primul rând să arăţi iubirea lui Dumnezeu faţă de ei, pentru că sunt fii ai lui Dumnezeu şi mai înseamnă totodată să oferi primire la ceea ce Dumnezeu a înfăptuit în viaţa lor. Ospitalitatea ecumenică necesită disponibilitatea de a-i asculta pe alţi creştini, fiind atenţi al istoriile lor personale de credinţă şi istoriei comunităţii lor. Ospitalitatea ecumenică comportă dorinţa de a cunoaşte experienţa lui Dumnezeu trăită de alţi creştini şi aşteptarea de a primi darurile spirituale care derivă din aceasta.»
Oprindu-se asupra situaţiilor dificile cu care se confruntă migranţii, de cele mai multe ori exploataţi de traficanţi criminali, pontiful a spus că – în calitate de creştini – trebuie să lucrăm împreună pentru a le demonstra migranţilor iubirea lui Dumnezeu revelată în Isus Cristos; trebuie să ne unim eforturile pentru a trăi ospitalitate îndeosebi faţă de cei a căror viaţă este mai vulnerabilă. Iar acest lucru va face din noi persoane mai bune.
Primiţi acum binecuvântarea Sfântului părinte de la finalul audienţei generale de miercuri, 22 ianuarie, din Aula Paul al VI-lea, a cărei cateheză a fost în ton cu Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor.
