Căutare

Vatican News
2019.11.29 Messa Santa Marta Papa Francisc la Sf. Liturghie în capela Casei Sf. Marta din Cetatea Vaticanului  (Vatican Media)

Papa Francisc: Domnul va bate într-o zi și la ușa vieții noastre

După întreruperea datorată călătoriei apostolice în Thailanda și Japonia, papa Francisc a reluat vineri, 29 noiembrie 2019, celebrarea Sfintei Liturghii în capela reședinței sale din Casa Sf. Marta cu participarea diferitelor grupuri de credincioși. Papa a făcut la omilie un scurt comentariu despre evanghelia zilei în care Isus spune: ”Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece” (Lc 21,33).

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
29 noiembrie 2019 – Vatican News
. ”Doamne, pregătește-mi inima ca să mor bine, ca să mor în pace, ca să mor cu speranță”. Este rugăciunea pe care papa Francisc a încredințat-o participanților la Sfânta Liturghie celebrată în cursul dimineții de vineri, 29 noiembrie a.c., în capela reședinței sale din Casa Sfânta Marta.

Pornind de la evanghelia zilei (Lc 21, 29-33), în care Isus vorbește despre semnele care însoțesc venirea Împărăției lui Dumnezeu, papa a pus accentul pe sfârșitul care îl așteaptă pe fiecare om. Pontiful a recunoscut că nu dorește să transforme predica într-un anunț funerar, dar a spus că este important să înțelegem că toți avem un sfârșit, iar moartea constituie un moment în care Domnul vine să ne ia cu sine. Trebuie să fim pregătiți.

De altfel, ultimele săptămâni ale anului liturgic, după calendarul roman sau latin, revin deseori prin lecturile biblice asupra unui adevăr incomod: sfârșitul lumii, cel puțin al lumii pe care noi o cunoaștem, și venirea Fiului Omului pentru judecata de pe urmă. ”Cerul și pământul vor trece”, spune Isus la evanghelia de astăzi, ”dar cuvintele mele nu vor trece” (v. 33). Totul va avea sfârșit, a subliniat papa la omilie, dar El, Domnul, rămâne. Când va fi sfârșitul fiecăruia dintre noi, nimeni nu știe; mai mult, avem tendința de a amâna acest gând, amăgindu-ne că nu va veni. Realitatea, însă, este alta.
Papa Francisc: «Cu toții avem această slăbiciune a vieții, această vulnerabilitate. Ieri meditam la acest fapt cu ajutorul unui frumos articol care a ieșit acum în [revista] La Civiltà Cattolica în care se spune că ceea ce avem cu toții în comun este vulnerabilitatea; suntem egali în vulnerabilitate. Toți suntem vulnerabili și la un moment dat această vulnerabilitate ne duce la moarte. De aceea, mergem la medic ca să vedem cum merge vulnerabilitatea mea trupească, alții merg la psiholog ca să se vindece de vreo vulnerabilitate psihică».

Conștiința de a fi cu toții vulnerabili în fața morții, a continuat papa la omilie, îi făcea pe unii din patria sa să-și plătească înmormântarea încă din timpul vieții, cu iluzia de a nu lăsa în seama familiei toate cheltuielile. Dar după înșelăciunea practicată de unele agenții de pompe funebre, moda a trecut. Certitudinea morții este înscrisă, însă, în Sfânta Scriptură, iar Domnul o prezintă întotdeauna ca pe o întâlnire cu El și îi pune alături cuvântul ”speranță”.
Papa Francisc: «Domnul ne spune să fim pregătiți pentru întâlnire, moartea este o întâlnire: El este cel care vine să ne găsească, El este cel care vine să ne ia de mână și să ne ducă cu sine. N-aș dori ca această simplă predică să fie un anunț funerar! Este pur și simplu Evanghelia, este pur și simplu viața, este pur și simplu un mod de a ne spune unii altora: cu toții suntem vulnerabili și toți avem o ușă la care, într-o zi, va bate Domnul».

Este necesar, de aceea, să fim bine pregătiți pentru clipa în care Domnul bate la ușa noastră ca să-i putem deschide cu încredere.
Papa Francisc: «Din toate lucrurile pe care le-am strâns, pe care le-am economisit, bune în mod legitim, nu vom lua cu noi nimic. Ba da, vom lua îmbrățișarea Domnului. A se gândi la propria moarte: eu voi muri, când? În calendar nu este stabilit [acest lucru], dar Domnul îl știe. Și a se ruga Domnului: ”Doamne, pregătește-mi inima ca să mor bine, ca să mor în pace, ca să mor cu speranță”. Acesta este cuvântul care trebuie să însoțească mereu viața noastră: speranța de a trăi cu Domnul aici și, apoi, de a trăi cu Domnul în altă parte. Să ne rugăm unii pentru alții pentru aceasta».

29 noiembrie 2019, 12:52