”Domnul te cheamă și pe tine!”: papa Francisc, în ”Luna misionară extraordinară”
Cetatea Vaticanului – A. Dancă
2 octombrie 2019 – Vatican News. ”Această lună misionară extraordinară vrea să ne scuture ca să ne provoace să devenim activi în bine. Nu notari ai credinței sau custozi ai harului, ci misionari”: a spus papa Francisc la rugăciunea Vesperelor prezidată în bazilica Sfântul Petru în seara de luni, 1 octombrie 2019, prin care a marcat începutul unei ”Luni misionare extraordinare”, cum a fost declarată de papa însuși luna octombrie a anului curent.
Făcând referință la parabola talanților (Mt 25,14-30) proclamată în timpul slujbei, care a început la ora Romei 18.00, papa a scos în evidență faptul că ”Domnul se prezintă ca un om care, înainte de a pleca, îi cheamă pe servitorii săi ca să le înmâneze bunurile sale. Dumnezeu ne-a încredințat bunurile sale cele mai mari: viața noastră, viața celorlalți, numeroasele daruri diferite pentru fiecare. Aceste bunuri, acești talanți, nu reprezintă ceva de păstrat în seif, ci o chemare: Domnul ne cheamă să fructificăm talanții cu îndrăzneală și fantezie”.
Cum putem deveni misionari? ”Trăind ca mărturisitori”, a fost răspunsul papei, ”mărturisind prin viața noastră că îl cunoaștem pe Isus. Viața este cea care vorbește”. A fi martor, a da mărturie este aspectul cheie al misionarului, iar aceste cuvinte au aceeași rădăcină pe care o are cuvântul ”martir”.
Papa Francisc: «Martirii sunt primii mărturisitori ai credinței: nu cu vorba, ci cu viața. Ei știu că credința nu este propagandă sau prozelitism, este o dăruire plină de respect a vieții. Ei trăiesc răspândind pace și bucurie, iubindu-i pe toți, chiar și pe dușmani, din iubire față de Isus. În acest fel noi, care am descoperit că suntem fii ai Tatălui ceresc, cum putem să trecem sub tăcere bucuria de a fi iubiți, certitudinea de a fi întotdeauna prețioși în ochii lui Dumnezeu? Acesta este anunțul pe care multă lume îl așteaptă. Și este responsabilitatea noastră. Să ne întrebăm în această lună: cum merge cu mărturia pe care eu o dau?»
Parabola talanților spune că Domnul îi numește ”bun și credincios” pe servitorul plin de inițiativă, în timp ce pe cel nehotărât îl numește ”rău și leneș”. ”De ce Dumnezeu este atât de sever”, s-a întrebat pontiful, ”cu acest servitor căruia îi era teamă, ce rău a făcut? Răul său este că nu a făcut binele, a păcătuit prin omisiune. Sfântul Albert Hurtado spunea: «Este bine să nu faci răul, dar e rău să nu faci binele». Acesta este păcatul de omisiune. Și acesta poate fi păcatul unei vieți întregi, pentru că am primit viața nu ca să o îngropăm, ci ca să o punem în joc, nu ca să o păstrăm, ci ca să o dăruim. Cine stă cu Isus știe că are ceea ce dăruiește, posedă ceea ce donează, iar secretul pentru a poseda viața este să o dăruiești. A trăi din omisiuni înseamnă a nega vocația noastră: omisiunea este opusul misiunii”.
La finalul omiliei sale, papa a menționat, revenind la parabola talanților, că ”astăzi intrăm în octombrie misionar însoțiți de trei servitori care au adus mult rod”: o călugăriță, un preot și o laică. Este vorba de Sfânta Tereza a Pruncului Isus, ”care a făcut din rugăciune combustibilul activității misionare în lume”, de Sfântul Francisc Xaveriu, care, la rândul său, ne scutură să ieșim din găoacea noastră ca să renunțăm la comoditate de dragul Evangheliei, și de Venerabila Paulina Jaricot, simplă muncitoare, care a susținut misiunile punând deoparte din salariul ei. Ei ne spun împreună că ”nimeni nu este exclus din misiunea Bisericii”.
Papa Francisc: «Da, în această lună, Domnul te cheamă și pe tine. Pe tine, tată și mamă de familie, pe tine, tânăr care visezi lucruri mărețe; pe tine, care lucrezi la fabrică, la magazin, la bancă, la restaurant; pe tine, care ești șomer; pe tine, care ești pe patul spitalului... Domnul îți cere să te faci tu însuți un dar acolo unde ești, așa cum ești, cu cel de lângă tine; să nu înduri viața, ci să o dăruiești; să nu-ți plângi de milă, ci să te lași săpat de lacrimile celui care suferă. Curaj, Domnul așteaptă mult de la tine. Se așteaptă, de asemenea, ca cineva să aibă curajul de a pleca, de a merge acolo unde lipsesc mai mult speranța și demnitatea, acolo unde prea multă lume trăiește încă fără bucuria Evangheliei. Mergi, Domnul nu te va lăsa singur! Dând mărturie, vei descoperi că Duhul Sfânt a ajuns înaintea ta ca să-ți pregătească drumul. Curaj, frați și surori! Curaj, Maică Biserică: regăsește-ți fecunditatea în bucuria misiunii!»
