Cerca

Vatican News
2018.10.14 Canonizzazione Paolo VI Sf. Liturghie și ceremonie de canonizare în Piața San Pietro (repertoriu).  (Vatican Media)

Scurt medalion biografic al noilor Sfinți ai Bisericii catolice

Biserica are în curând cinci noi Sfinți care vor fi canonizați de papa Francisc duminică, 13 octombrie 2019, la Sfânta Liturghie prezidată în Piața Sfântul Petru cu participarea a zeci de mii de romani și pelerini, alături de numeroși participanți la adunarea specială a Sinodului episcopilor dedicată Amazoniei. Fericiții care vor fi proclamați Sfinți sunt: Ioan Henric Newman, cardinal, fondator; Iosefina Vannini, fondatoare; Maria Tereza Chiramel Mankidiyan, fondatoare; Dulce Lopes Pontes, călugăriță, și Margareta Bays, fecioară.

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
11 octombrie 2019 – Vatican News. În urma canonizării de duminică, 13 octombrie 2019, Biserica catolică are cinci noi Sfinți pentru care îi mulțumește lui Dumnezeu și de la care imploră mijlocirea lor pe drumul istoriei. Vă oferim mai jos o scurtă biografie a noilor Sfinți.

Ioan Henric Newman, preot, cardinal și teolog, s-a născut la Londra în 1801, iar viața sa a fost un adevărat pelerinaj în căutarea adevărului. Botezat în Biserica Anglicană, pentru care a devenit diacon, după o intensă perioadă de căutare și rugăciune înțelege că Biserica Romei este adevărata păstrătoare a învățăturilor lui Isus Cristos. A îmbrățișat credința catolică în 1845 și doi ani mai târziu a fost sfințit preot catolic. A fondat Oratoriul Sfântului Filip Neri în Anglia. Creat cardinal de papa Leon al XIII-lea, a murit la Birmingham pe 11 august 1890. În 2010 a fost proclamat Fericit la Londra de papa Benedict al XVI-lea, care spunea la omilia beatificării: ”Existența lui Newman ne învață că pasiunea pentru adevăr, pentru onestitatea intelectuală și pentru convertirea genuină comportă un mare preț care trebuie plătit”. Comemorarea liturgică a Sfântului Ioan Henric Newman, primul Sfânt ”Made in England” de la schisma din 1532, se celebrează anual pe 9 octombrie, ziua primirii sale în Biserica catolică.

Iosefina Vannini, călugăriță, a văzut lumina zilei la Roma în 1859 și a primit la botez numele Giuditta. A rămas orfană de ambii părinți la vârsta de 7 ani și este încredințată Fiicelor Carității. La 21 de ani cere să fie primită în rândul acestei congregații, dar este demisă mai târziu de superioarele religioase, semn că Dumnezeu avea alte planuri pentru ea. Înființează în 1892 o asociație religioasă care se inspiră din carisma Sf. Camil de Lellis, cu scopul de a-i ajuta pe cei bolnavi chiar la domiciliu, și își ia numele de Iosefina. A recunoscut în cei bolnavi fața Domnului, mirele ei, și s-a dăruit cu o generozitate eroică în slujirea lor. În 1909 a primit aprobarea Bisericii pentru transformarea asociației în congregație cu denumirea de ”Fiicele Sfântului Camil”. A murit pe 23 februarie 1911 și a fost beatificată în 1994 de Ioan Paul al II-lea.

Maria Tereza Chiramel Mankidiyan, călugăriță, s-a născut în statul indian Kerala în 1876 într-o familie cu rădăcini aristocratice. A primit o educație creștină din partea mamei, care a murit pe când Maria avea 12 ani. S-a dedicat cu generozitate îngrijirii bolnavilor și muribunzilor, sfidând obiceiul timpului care nu vedea cu ochi buni faptul că o tânără mergea singură pe stradă. A primit experiențe mistice, viziuni și fenomene spirituale ieșit de comun, alături de experiența durerilor răstignirii și a stigmatelor. La îndemnul duhovnicului, înființează o asociație religioasă care mai târziu devine congregația Surorilor Sfintei Familii. Scopul principal era educația creștină a fetelor, asistența celor bolnavi și ajutorarea celor mai nevoiași. În numai câțiva ani, a reușit să pună pe picioare numeroase instituții de caritate. A murit în India pe 8 iunie 1926 și a fost beatificată de Ioan Paul al II-lea în anul Marelui Jubileu 2000.

Dulce Lopes Pontes, călugăriță, s-a născut în Brazilia în 1914 și la botez a primit numele Maria Rita. Atrasă de viața consacrată, a găsit în viața Sfintei Tereza a Pruncului Isus un izvor de inspirație și discernământ. A fondat Uniunea Lucrătorilor Sfântului Francisc, o mișcare creștină de muncitori în orașul brazilian Salvador do Bahia. Mai târziu, a înființat alte instituții de caritate socială, printre care spitalul Sf. Anton, inaugurat în 1959 cu 150 de paturi, și centrul de educație Sf. Anton. Trăind în ultimii 30 de ani de viață cu doar 30% din capacitatea respiratorie, a fost spitalizată în 1990, când a primit vizita papei Ioan Paul al II-lea. A murit pe 13 martie 1992 și a fost beatificată în 2001 în urma unei minuni atribuită mijlocirii sale în beneficiul unei mame care a suferit o hemoragie incontrolabilă după naștere.

Margareta Bays, fecioară, din cel de-al Treilea Ordin Franciscan, s-a născut în 1815 în apropiere de Fribourg, în Elveția. A trăit ca domestică, croitoreasă și catihetă. O viață religioasă și simplă, dar nu străină de lume: a susținut presa catolică în timpul campaniei anticreștine Kulturkampf. O schimbare decisivă a vieții a intervenit după ce a primit darul stigmatelor. A vindecat în mod miraculos un bolnav de cancer la intestin pe 8 decembrie 1854 în același timp în care, la Roma, papa Pius al IX-lea, proclama dogma Neprihănitei Zămisliri. A murit în ziua pe care și-a dorit-o, sărbătoarea Inimii Preasfinte a lui Isus, pe 27 iunie 1879. A fost beatificată în 1995 împreună cu două călugărițe elvețiene: Maria Tereza Scherer și Maria Bernarda Bütler.

11 octombrie 2019, 11:25