Papa: aprirsi a compassione, non chiudersi nell'indifferenza Papa: aprirsi a compassione, non chiudersi nell'indifferenza 

”Sf. Marta”. Papa Francisc: compasiunea este și limbajul lui Dumnezeu

Compasiunea este ca ”lentila inimii” care ne face să înțelegem dimensiunile realității, este și limbajul lui Dumnezeu, în timp ce uneori limbajul omului este indiferența: a spus papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii din capela reședinței sale, celebrată în cursul dimineții de marți, 17 septembrie 2019, cu participarea mai multor grupuri de credincioși.

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
17 septembrie 2019 – Vatican News
. La omilia Sfintei Liturghii celebrată în cursul dimineții de marți, 17 septembrie a.c., în capela Casei Sf. Marta din Cetatea Vaticanului, papa Francisc a făcut un comentariu la evanghelia zilei, cu învierea fiului văduvei din Nain (Lc 7,11-17).

”Când a văzut-o”, notează evanghelistul, ”Domnului i s-a făcut milă de ea”. O mare mulțime o însoțea pe văduva aceea, dar Isus vede realitatea ei: a rămas singură astăzi și până la apusul vieții, este văduvă, l-a pierdut pe unicul ei fiu. Compasiunea este cea care ne face să înțelegem în profunzime realitatea vieții.
Papa Francisc: «Compasiunea te face să vezi realitățile așa cum sunt; compasiunea este ca lentila inimii: ne face să înțelegem cu adevărat dimensiunile. Iar în Evanghelie, Isus de multe ori este cuprins de milă. Compasiunea este și limbajul lui Dumnezeu. Nu începe, în Biblie, să apară cu Isus. Dumnezeu a fost cel care i-a spus lui Moise: ”am văzut suferința poporului meu” (Ex 3,7); compasiunea lui Dumnezeu este cea care îl trimite pe Moise să salveze poporul. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al compasiunii, iar compasiunea, am putea spune, este slăbiciunea lui Dumnezeu, dar și tăria sa. Este ceea ce are mai bun, el îl dăruiește nouă: compasiunea a fost cea care l-a făcut să-l trimită pe Fiul său la noi. Este un limbaj al lui Dumnezeu compasiunea.»

În continuarea omiliei sale, papa Francisc a subliniat că nu trebuie să confundăm compasiunea cu sentimentul pe care îl avem când, de exemplu, vedem un câine murind pe stradă, ci ”o implicare în problemele celorlalți, punându-ți viața în joc”. Domnul, într-adevăr, și-a pus viața în joc pentru noi. Papa a amintit aici episodul în care mulțimea din jurul său a rămas să-l asculte până seara târziu și nu aveau ce să mănânce. Discipolilor săi, care cereau Învățătorului să dea drumul mulțimii ca să meargă să-și cumpere pâine, Isus le spune: ”Dați-le voi să mănânce!”. Pe de o parte, așadar, avem gestul lui Isus care a fost cuprinsă de milă în fața mulțimii – ”care era ca niște oi fără păstor” – iar pe de alta, atitudinea egoistă a discipolilor care ”căutau o soluție, dar fără să se implice în prima persoană”.
Papa Francisc: «Iar aici, dacă mila este limbajul lui Dumnezeu, de multe ori limbajul omului este indiferența. A-și asuma răspunderea până la un punct și a nu se gândi la ceea ce urmează. Indiferența. Unul dintre fotografii noștri, de la L’Osservatore Romano, a făcut o fotografie care acum este la Elemozinerie și care are ca titlu ”Indiferența”. Am vorbit de multe ori de acest lucru. Într-o noapte de iarnă, în fața unui restaurant de lux, o doamnă care trăiește pe stradă întinde mâna spre o altă doamnă care iese, bine îmbrăcată, din restaurant, iar aceasta din urmă se uită în altă parte. Aceasta este indiferența. Mergeți să vedeți fotografia aceea: aceasta este indiferența. Indiferența noastră. De câte ori ne uităm în altă parte... În acest fel, închidem ușa în fața compasiunii. Putem să ne facem un examen de conștiință: eu, de obicei, mă uit în altă parte? Sau las ca Duhul Sfânt să mă ducă pe calea compasiunii, care este o virtute a lui Dumnezeu?»

Revenind la textul evangheliei, papa a pus accentul pe cuvintele lui Isus care îi spune văduvei îndoliate: ”Nu plânge!” (v. 13). O ”mângâiere a compasiunii”, subliniază pontiful, iar Isus atinge sicriul, spunând tânărului să se scoale. Acesta se ridică și începe să vorbească. Isus, apoi, ”l-a dat mamei sale”.
Papa Francisc: «L-a restituit [mamei]. Un act de dreptate. Acest cuvânt se folosește în justiție: restituire. Compasiunea ne duce pe calea adevăratei justiții. Este necesar a restitui întotdeauna celor care au anumite drepturi și acest lucru ne salvează de egoism, de indiferență, de închiderea în noi înșine. Să continuăm Euharistia de astăzi cu aceste cuvinte: ”Domnul a fost cuprins de milă”. El să aibă milă și de fiecare dintre noi, căci avem nevoie».

17 septembrie 2019, 11:50