Înapoi la ”Nazaret”, ca să știm cine suntem și ce avem de făcut: papa, în Mozambic
Cetatea Vaticanului – A. Tornielli
6 septembrie 2019 – Vatican News. Pentru a-și regăsi identitatea și misiunea, Biserica din orice timp și din orice loc trebuie să se întoarcă la ”Nazaret”, altfel spus, acolo unde era evident că am fost chemați de Dumnezeu. Este afirmația centrală care a marcat discursul papei Francisc adresat joi, 5 septembrie 2019, în catedrala din Maputo, Bisericii catolice din Mozambic. Între 4-10 septembrie a.c. papa Francisc efectuează o călătorie apostolică în Mozambic, Madagascar și Mauritius.
Discursul papei Francisc adresat episcopilor, preoților, persoanelor consacrate, cateheților și animatorilor pastorali din Mozambic a oferit directorului nostru Andrea Tornielli ocazia unui important editorial despre vizita Sfântului Părinte. Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, editorialul lui Andrea Tornielli.
«În fața crizei de identitate trăită de preoți și de persoanele consacrate, calea de urmat este cea care duce la Nazaret. Altfel spus, ”la locurile unde am fost chemați și unde era evident că inițiativa și puterea îi aparțin lui Dumnezeu”. La întâlnirea din catedrala din Maputo, papa Francisc a adăugat o nouă piesă la mozaicul identității celui care și-a consacrat viața lui Dumnezeu și slujirii fraților. Pontiful a făcut o comparație între cele două Bune Vestiri de care vorbește evanghelistul Luca în primele capitole ale Evangheliei sale: una adresată lui Zaharia, preot și tatăl lui Ioan Botezătorul, care a avut loc la templul din Ierusalim, locul cel mai sacru din cel mai important oraș; cealaltă, adresată Mariei, tânără femeie laică, în micul și rătăcitul sătuc al Nazaretului Galileei.
”Uneori”, a explicat papa, ”fără să vrem, ne obișnuim să identificăm activitatea noastră zilnică de preoți cu anumite rituri, cu reuniuni și colocvii, unde locul pe care îl ocupăm la reuniune, la masă sau în sală este ierarhic; semănăm mai mult cu Zaharia decât cu Maria”. În schimb, tocmai ”măreția de necuprins a darului care ne-a fost făcut pentru slujire ne trimite printre cei mai mici dintre oameni”. Preotul, a adăugat papa Francisc, ”este cel mai nepriceput dintre oameni dacă Isus nu-l instruiește cu răbdare, cum a făcut cu Petru; este cel mai lipsit de apărare dintre creștini dacă Bunul Păstor nu-l întărește în mijlocul turmei. Nimeni nu este mai mic decât preotul lăsat doar în seama puterilor sale”.
Se poate ieși din criza de identitate dacă ”oboselile noastre sunt legate de capacitatea noastră de înțelegere”, anume în acea împărtășire zilnică a vieții oamenilor, în acele demersuri ”în care inima noastră este mișcată și impresionată”. Acesta este felul în care se redescoperă calea slujirii, calea Nazaretului, punându-ne încrederea nu în puterile proprii, nu în propriile structuri, în capacitățile personale sau în propriile strategii, ci numai în Dumnezeu, care ”i-a răsturnat de pe tronuri pe cei puternici și i-a înălțat pe cei umili”».
