Papa Francisc în Africa și una din comorile ascunse ale Bisericii catolice

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
10 septembrie 2019 – Vatican News. ”Momentul cel mai emoționant al întregii călătorii a fost, fără îndoială, întâlnirea cu opt mii de copii la Akamasoa, (”Orașul Prieteniei”, lângă Antananarivo), în locul unde mai înainte se găsea o enormă groapă de gunoi, iar unde acum se ridică căsuțe în cărămidă mici dar demne, școli și locuri de recreație”: susține într-un editorial directorul nostru Andrea Tornielli, în care își propune să exprime în imagini și cuvinte cea de-a XXXI-a călătorie apostolică a pontificatului, cu etape în Mozambic, Madagascar și Mauritius.

Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, editorialul lui Andrea Tornielli.

«Călătoria papei în Mozambic, Madagascar și Mauritius s-a încheiat, iar despre aceste zile intense și extraordinare rămân mai presus de toate întipărite în minte chipurile pline de bucurie ale copiilor, femeilor și bărbaților care l-au însoțit pe papa Francisc de-a lungul drumurilor - când pline de mâl, când pline de praf - de la Maputo și Antananarivo, chipuri care au însuflețit, în adevăratul sens al cuvântului, minunatele celebrări liturgice din cele trei țări. Bucuria pe care au știut să o exprime, în ciuda greutăților și a condițiilor precare în care mulți dintre ei sunt constrânși să trăiască, este o lecție de învățat pentru noi toți. Ne învață că, în a calcula bunăstarea unui popor, nu sunt suficienți parametrii legați doar de latura economică: credința trăită, prietenia, capacitatea de relație, legăturile de familie, solidaritatea, capacitatea de a se bucura de lucrurile mărunte, disponibilitatea de a se dărui, nu vor intra niciodată în statistici.

Momentul cel mai emoționant al întregii călătorii a fost, fără îndoială, întâlnirea cu opt mii de copii de la Akamasoa (lângă Antananarivo), în locul unde mai înainte se afla o enormă groapă de gunoi și unde acum, în schimb, se ridică mici, dar demne căsuțe în cărămidă, școli și locuri de recreație. Opera începută acum 30 de ani de pr. Pedro Opeka este una din numeroasele comori ascunse ale Bisericii catolice în lume. O lucrare care dă trup speranței creștine. Datorită dăruirii acestui misionar, mii de familii au regăsit un loc de muncă și o demnitate, iar mii de copii au găsit un acoperiș deasupra capului, hrană și șansa de a merge la școală. Primirea gălăgioasă și sărbătorească pe care copiii din Akamasoa i-au dedicat-o papei este un adevărat carburant pentru suflet. Dar câți ”Padre Pedro” nu se află în Africa, în Asia, în America Latină, și chiar la periferiile cele mai problematice din Occident? Contemplând chipul acelor copii, fericiți că l-au primit în casa lor pe bunicul acela îmbrăcat în alb care venea de la Roma, te izbești de esența cea mai profundă a Bisericii și a misiunii ei: evanghelizarea și promovarea omului. Vestirea Evangheliei, alegând apropierea de cei mai slabi și cei dați deoparte. Vestirea Evangheliei, dând mărturie pentru ”prezența unui Dumnezeu care a hotărât să trăiască și să rămână pentru totdeauna în mijlocul poporului său”, după cum spunea papa Francisc la Akamasoa. De mai multe ori, în aceste zile, papa a îndemnat preoții, călugării și călugărițele să revigoreze focul autenticului spirit misionar, care nu poate să facă abstracție de apropierea față de cel în suferință.

Pontiful a îndemnat, de asemenea, acești oameni să nu considere condiția de săraci ca pe o fatalitate. ”Nu vă resemnați niciodată în fața efectelor nefaste ale sărăciei, nu cedați niciodată tentației unei vieți ușoare sau a replierii spre propria persoană!”. Astfel, celălalt fir roșu care a unificat agenda călătoriei a fost o rechemare la responsabilitatea guvernelor, a autorităților politice și a societății civile pentru a se întreprinde noi căi pe calea dezvoltării. Căi înnoitoare, care să pună în discuție actualul model economico-financiar pentru a face popoarele protagoniste în construcția unui viitor mai drept, mai solidar, mai respectuos față de demnitatea vieții, a culturilor și tradițiilor, mai respectuos față de Creația care ne-a fost dată ca să o transmitem fiilor noștri fără să o jefuim. Mesaje pronunțate în Africa și pentru Africa, dar care, în realitate, se adresează nouă tuturor.»