Adevărata bogăţie este reprezentată de relaţia cu cel Înviat: Papa la audienţa generală
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş
7 august 2019 – Vatican News. Pornind de la vindecarea pe care apostolul Petru o înfăptuieşte după Rusalii, papa Francisc a explicat că, în Faptele Apostolilor, predicarea Evangheliei nu se bazează doar pe cuvinte ci şi pe acţiuni concrete "care dau mărturie despre adevărul vestirii". Este vorba despre "minuni şi semne" (Fap 2,43) înfăptuite de apostoli care "confirmă ceea ce predică şi demonstrează că acţionează în numele lui Isus".
Papa Francisc: «Ne aflăm azi în faţa primei relatări a unei vindecări, a unei minuni, din cartea Faptele Apostolilor. Aceasta are o clară finalitate misionară, care urmăreşte suscitarea credinţei. Petru şi Ioan merg să se roage la Templu, centru al trăirii credinţei pentru Israel, de care primii creştini continuă să fie foarte legaţi". Luca notează ora: este ceasul al nouălea, adică trei după-amiaza, când era oferită jertfa ca semn al comuniunii poporului cu Dumnezeu; este aceiaşi oră în care Cristos a murit oferindu-se pe sine ca jertfă "o dată pentru totdeauna" (Evr 9,12). Şi, la poarta Templului numită "Cea Frumoasă" văd un cerşetor, un olog din naştere. Legea mozaică (cf. Lev 21,18) interzicea oferirea jertfelor de către cei cu deficienţe fizice, considerate ca fiind consecinţe ale păcatului. Şi, succesiv, le-a fost interzis până şi accesul în Templu. Cel infirm, arhetip al multor excluşi şi îndepărtaţi, stă acolo – ca în fiecare zi – şi cere de pomană. Însă, iată că se întâmplă ceva neaşteptat: sosesc Petru şi Ioan şi se declanşează un joc de priviri. Cel infirm se uită la cei doi pentru a le cere de pomană; în schimb, apostolii îl privesc fix, îndemnându-l să-i privească într-un alt mod, pentru a primi un alt dar. Cel infirm îi priveşte iar Petru îi spune: "Argint şi aur nu am; dar ce am, aceea îţi dau. În numele lui Isus Cristos Nazarineanul ridică-te şi umblă. (Fap 3,6) Apostolii au stabilit o relaţie, pentru că acesta este modul în care lui Dumnezeu îi place să se manifeste, relaţionând, printr-o întâlnire reală între persoane care poate avea loc doar prin iubire.»
Amintind că Templul era nu doar un centru religios dar şi un loc de schimburi economice şi financiare – aspect căruia i s-au împotrivit cu fermitate profeţii şi însuşi Isus (cf Lc 19,45-46) – papa Francisc a evidenţiat cum acel cerşetor, întâlnindu-i pe apostoli, nu primeşte bani dar află Numele care salvează omul: Isus Cristos Nazarineanul.
Papa Francisc: «Petru invocă numele lui Isus şi-i porunceşte paraliticului să se ridice în poziţia celor vii, şi-l atinge pe acest bolnav, adică îl ia de mână şi îl ridică, gest în care Sfântul Ioan Gură de Aur vede "o imagine a învierii" (Omilia despre Faptele Apostolilor, 8). Aici apare portretul Bisericii care vede cine este în dificultate, nu închide ochii, ştie să privească umanitatea în faţă pentru a crea relaţii semnificative, punţi de prietenie şi de solidaritate în loc de bariere. Apare chipul "unei Biserici fără frontiere care se simte mamă a tuturor" (Evangelii gaudium, 210), care ştie să ia de mână şi să însoţească pentru a consola.»
«Petru şi Ioan ne învaţă să nu ne punem încrederea în mijloace, chiar dacă sunt utile, ci în adevărata bogăţie reprezentată de relaţia cu cel Înviat». «De fapt», a continuat pontiful, «cum ar spune sfântul Paul, suntem "ca nişte săraci, deşi îmbogăţim pe mulţi; ca unii care nu au nimic, deşi stăpânim toate" (2 Cor 6,10).
Sugerându-ne să ne întrebăm ce anume posedăm noi, care este bogăţia, comoara noastră, cu ce-i putem îmbogăţi pe ceilalţi, papa Francisc ne îndeamnă să-i cerem Tatălui darul unei memorii plină de gratitudine faţă de beneficiile iubirii sale în viaţa noastră, pentru a le da tuturor mărturia laudei şi a recunoştinţei.
În cadrul saluturilor în diferite limbi, adresându-se pelerinilor de limbă italiană, papa Francisc a amintit că vineri, 9 august, Biserica celebrează sărbătoarea sfintei Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein), fecioară şi martiră, patroană a Europei alături de sfânta Brigita a Suediei şi de sfânta Ecaterina din Siena.
"Vă îndemn pe toţi să priviţi la alegerile ei curajoase, exprimate printr-o autentică convertire la Cristos, ca şi prin jertfa vieţii împotriva oricărei forme de intoleranţă şi de perversiune ideologică", a spus Suveranul Pontif, amintind-o pe călugăriţa carmelită şi filosofă, la origine evreică din Germania, care avea să moară în 1942, la 50 de ani. A fost ucisă împreună cu sora ei în Lagărul de exterminare de la Auschwitz, în camerele de gazare.
