2019.05.09 Incontro di preghiera con il Popolo Rom e Sinti 2019.05.09 Incontro di preghiera con il Popolo Rom e Sinti 

Mergeţi înainte cu demnitate: Papa, la întâlnirea de rugăciune cu pelerinii rom şi sinti

”Mergeţi înainte cu demnitate: cu demnitatea familiei, cu demnitatea muncii, cu demnitatea câştigării pâinii de fiecare zi. Aceasta te duce mai departe: demnitatea rugăciunii şi privirea mereu înainte. Şi să îndepărtăm de la noi tentaţia ranchiunei, căci istoria ne va da dreptate”: este încurajarea papei Francisc adresată astăzi unui grup de pelerini rom și sinti din Italia..

Cetatea Vaticanului - A. Dancă
9 mai 2019 - Vatican News
. Joi, 9 mai a.c., în Sala Regia din Palatul Apostolic, Sfântul Părinte a avut o ”Întâlnire de rugăciune cu poporul rom și sinti”. Potrivit site-ului Fundației Migrantes, care funcționează în cadrul Conferinței Episcopale Italiene (CEI), au luat parte aproximativ 500 de persoane, însoțite de președintele episcopatului italian, card. Gualtiero Bassetti, prefectul Departamentului pentru serviciul dezvoltării umane integrală, card. Peter Turkson, vicarul general al papei pentru dieceza Romei, card. Angelo De Donatis, președintele Comisiei CEI pentru Migrații și al Fundației Migrantes, episcopul Guerino Di Tora, episcopul auxiliar pentru dieceza Romei și secretarul Comisiei CEI pentru Migrații, mons. Paolo Lojudice (care între timp a fost numit arhiepiscop și mitropolit de Siena), și episcopul diecezei de Avezzano, mons. Pietro Santoro. În același context, la auditoriumul Sanctuarului Iubirii Divine (Roma), Fundația Migrantes a organizat între orele 15.30-18.00 o întâlnire pentru a cunoaște poporul rom și sinti.

Vă oferim mai jos, în traducerea noastră de lucru, cuvântul de salut adresat de papa Francisc grupului de rom și sint primiți astăzi în audiență în Palatul Apostolic:

«Aşezaţi-vă ! Acum este rândul meu!

Din cele ascultate, multe lucruri mi-au atins inima, dar să ne oprim asupra uneia pentru a începe, apoi vom ajunge la celelalte. Spuneam: această mamă care a vorbit, care m-a impresionat când mi-a spus că "citea", "vedea" speranţa în ochii fiilor. Are patru – a mi-a spus – şi acesta este un lucru bun;  azi a venit cu doi dintre ei. Speranţa; speranţa dezamăgeşte doar dacă nu este o speranţă autentică; însă, când speranţa este concretă, ca în acest caz, când este prezentă în ochii fiilor, atunci nu dezamăgeşte niciodată, niciodată.

Când speranţa este concretă în Dumnezeu adevărat, nu dezamăgeşte niciodată. Mamele care citesc speranţa în ochii fiilor, luptă în fiecare zi pentru concreteţe nu pentru aspectele abstracte, nu: a creşte un fiu, a-i da de mâncare, a-l educa, a-l integra în societate. Acestea sunt aspecte concrete, şi mamele sunt – îmi permit să spun – sunt speranţă. O femeie care aduce pe lume un fiu este ea însăşi speranţă, seamănă speranţă, este capabilă să traseze o cale, să creeze orizonturi, să dea speranţă.

Ambele mărturii conţineau suferinţa amară a diviziunilor (…) Un lucru care mă supără este obişnuinţa de a vorbi despre persoane folosind adjective. Nu spunem: "Aceasta este o persoană, aceasta este o mamă, acesta este un tânăr preot", [ci] "acesta este aşa, celălalt este aşa"; folosim adjectivul. Iar acesta distruge, pentru că nu permite să fie evidenţiată persoana,  nu lasă să se spună: aceasta este o persoană, cealaltă este o persoană, copiii sunt persoane. Toţi. Nu putem spune: sunt aşa, sunt urâţi, sunt buni, sunt răi. Adjectivele reprezintă unul dintre aspectele care creează distanţe între minte şi inimă, după cum a spus cardinalul. Aceasta este problema de azi: dacă voi îmi spuneţi că este o problemă politică, o problemă socială, că este o problemă culturală, o problemă de limbă: acestea sunt aspecte secundare. Problema este reprezentată de distanţa dintre minte şi inimă. Aceasta este o problemă de distanţă. "Da, da, tu eşti o persoană, însă stai departe de mine, departe de inima mea". (…) Însă vă cer, vă rog, să aveţi o inimă şi mai mare, şi mai generoasă: fără ranchiună. Şi să mergeţi înainte cu demnitate: cu demnitatea familiei, cu demnitatea muncii, demnitatea câştigării pâinii de fiecare zi. Aceasta te duce mai departe: demnitatea rugăciunii şi privirea mereu înainte. Şi să îndepărtăm de la noi tentaţia ranchiunei, căci istoria ne va da dreptate. (…) Vă mulţumesc mult, mă rog pentru voi şi vă sunt alături. Şi când citesc în ziare câte ceva rău, vă spun adevărul: sufăr. Azi am citit ceva urât şi sufăr, pentru că aceasta nu este civilizaţie, nu este civilizaţie. Iubirea este civilizaţie: înainte, cu iubire. Domnul să vă binecuvânteze, Şi, rugaţi-vă pentru mine.»

09 mai 2019, 12:53