2019.04.14 Celebrazione Messa Domenica delle Palme 2019.04.14 Celebrazione Messa Domenica delle Palme 

Florii. Papa Francisc: Isus ne învață să renunțăm la triumfalism și să pășim pe calea umilinței

Ovațiile mulțimii de la intrarea lui Isus în Ierusalim și calea umilinței sale au fost în centrul omiliei papei Francisc de la Sf. Liturghie din Duminica Floriilor, celebrată duminică, 14 aprilie 2019, în Piața San Pietro.

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
14 aprilie 2019 – Vatican News.
”Isus știe că pentru a ajunge la adevăratul triumf trebuie să-i facă loc lui Dumnezeu, iar pentru a-i face loc lui Dumnezeu există o singură cale: despuierea de sine”: a spus papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii din Duminica Floriilor, celebrată duminică, 14 aprilie 2019, în Piața Sfântul Petru cu participarea a peste 40 de mii de romani și pelerini.

În duminica în care Biserica marchează la nivel local și cea de-a 34-a Zi mondială a tineretului, erau prezenți foarte mulți tineri din parohiile romane și din diverse asociații bisericești.

La «Rugăciunea universală» una dintre intenții a fost citită în limba română de un muncitor din Comunitatea română de migranți romano-catolici din Roma: ”Duhul Sfânt revărsat pe cruce”, a fost rugăciunea înălțată pentru papa și episcopi, ”să-i facă neînfricați în a-L vesti tuturor pe Isus, singurul Domn și Mântuitor al omului”.

Rugăciunea în limba română de la Duminica Floriilor

Potrivit ritualului, la evanghelie s-a proclamat Patima Domnului Nostru Isus Cristos, anul acesta urmându-se relatarea după sfântul evanghelist Luca (22,14-23,56). Lectura Patimii a fost alternată cu intervenții muzicale din partea corului.

Sfânta Liturghie din Piața San Pietro a început la obeliscul din fața bazilicii vaticane unde papa a binecuvântat ramurile de măslin și palmier, pe care credincioșii le-au purtat în procesiune spre altarul euharistic, pentru a comemora intrarea lui Isus în Ierusalim și începutul Săptămânii Sfinte.

La omilie, papa Francisc a vorbit despre ”ovațiile intrării în Ierusalim și de umilința lui Isus”, de ”strigătele sărbătorești și de înverșunarea atroce”. Este îndoita taină care însoțește an de an intrarea în Săptămâna Sfântă cu cele două momente liturgice caracteristice ale acestei celebrări: procesiunea cu ramurile binecuvântate și lectura solemnă a Patimii Domnului.

”Isus ne arată cum să înfruntăm momentele grele și ispitele cele mai amenințătoare, păstrând în inimă o pace care nu înseamnă detașare, nu este impasibilitate sau atitudine de superman, ci abandon încrezător față de Tatăl și de voința sa de mântuire, de viață, de milostivire. În întreaga sa misiune, [Isus] a trecut prin ispita de «a face lucrarea proprie», de a alege El modalitățile și de a se desprinde de ascultarea față de Tatăl. De la început, în lupta de patruzeci de zile în pustiu, până la sfârșit, în Pătimire, Isus respinge această ispită printr-o încredere ascultătoare în Tatăl”.

Papa Francisc: «Chiar și în această zi, la intrarea sa în Ierusalim, Isus ne arată calea. Pentru că în acel eveniment, Cel rău, Principele acestei lumi, avea o carte de jucat, cartea triumfalismului, iar Domnul i-a răspuns rămânând credincios căii sale, calea umilinței».

Dacă ”triumfalismul urmărește să apropie țelul prin scurtături și false compromisuri”, a spus papa mai departe, ”inima lui Isus se află pe o altă cale, pe calea sfântă pe care numai El și Tatăl o cunosc: cea care merge de la «firea lui Dumnezeu» la «firea de sclav», calea umilinței în ascultare «până la moarte, și încă moartea pe cruce» (Fil 2, 6-8). El știe că pentru a ajunge la adevăratul triumf trebuie să facă loc lui Dumnezeu și că, pentru a face loc lui Dumnezeu, există numai o cale: despuierea, golirea de sine. A tăcea, a se ruga, a se umili. Cu crucea, frați și surori, nu poți să negociezi: ori o îmbrățișezi ori o respingi. Iar prin umilirea sa, Isus a vrut să deschidă pentru noi calea credenței și să meargă pe aceasta înaintea noastră”. Pe urmele lui Isus, cea dintâi care a străbătut această cale este Mama, Maria, prima discipolă.

Papa Francisc: «La picioarele crucii, Maria se gândea la cuvintele prin care Îngerul îi vestise pe Fiul ei: ”Va fi mare [...] și Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său, și va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârșit” (Lc 1,32-33). Pe Golgota, Maria era în fața dezmințirii totale a acelei promisiuni: Fiul ei era în agonie pe cruce ca un răufăcător. În acest fel, triumfalismul, nimicit de umilința lui Isus, a fost nimicit în egală măsură și în inima Mamei. Amândoi au știut să tacă.»

Asemenea Fecioarei Maria, nenumărați Sfinți și Sfinte L-au urmat pe Isus pe calea umilinței și a ascultării. În duminica în care Biserica catolică marchează la nivel local Ziua mondială a tineretului, papa Francisc a îndemnat tinerii astfel: ”Dragi tineri, nu vă rușinați în a vă exprima entuziasmul vostru față de Isus, în a striga cu glas tare că El e viu, că este viața voastră! Dar în același timp, nu vă fie teamă să-L urmați pe calea crucii. Și când veți simți că vă cere să renunțați la voi înșivă, să vă despuiați de certitudinile voastre, să vă încredințați pe deplin Tatălui care este în ceruri, atunci bucurați-vă și tresăltați de veselie! Sunteți pe calea Împărăției lui Dumnezeu!”.

Într-adevăr, a reluat papa, ”este impresionantă tăcerea lui Isus din timpul Pătimirii: El rezistă chiar și la ispita de a răspunde, de a fi mediatic. În momentele de întuneric și de mare încercare este necesar să taci, săi ai curajul tăcerii, cu condiția să fie o tăcere blândă, nu răzbunătoare. Blândețea tăcerii ne face să apărem și mai slabi, mai înjosiți și atunci diavolul, prinzând curaj, iese la vedere. Va trebui să-i rezistăm în tăcere, rămânând pe poziții, dar cu aceeași atitudine a lui Isus. El știe că războiul se dă între Dumnezeu și Principele acestei lumi și că nu este vorba de a lua spada în mână, ci de a rămâne calmi, tari în credință. Este ceasul lui Dumnezeu. Iar în ceasul în care Dumnezeu coboară în bătălie, trebuie să-l lăsăm să o facă. Locul nostru sigur va fi sub mantia Sfintei Maici a lui Dumnezeu. Și, în timp ce așteptăm ca Domnul să vină și să calmeze furtuna (cf. Mc 4, 37-41), prin mărturia noastră tăcută în rugăciune, să dăm răspuns, nouă înșine și celorlalți, cu privire la rațiunea speranței care este în noi (cf. 1 Pt 3,15). Aceasta ne va ajuta să trăim în sfânta tensiune dintre memoria făgăduințelor, realitatea înverșunării prezente pe cruce și speranța învierii”.

14 aprilie 2019, 11:56