Să semănăm cuvintele de speranţă "Vie Împărăţia Ta"! Papa, la audienţa generală
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş
6 martie 2019 – Vatican News. Continuând şirul catehezelor dedicate rugăciunii dăruită nouă de Isus, papa Francisc a explicat că, invocând venirea Împărăţiei, cel credincios nu exprimă o ameninţare ci, dimpotrivă, anunţul fericit al mântuirii, formulând dorinţa grabnicei veniri a Împărăţiei Tatălui.
Oprindu-se asupra semnelor venirii Împărăţiei şi a semnificaţiei acestui eveniment, papa Francisc a explicat:
Papa Francisc: «Semnele venirii acestei împărăţii sunt multiple şi toate pozitive. Isus îşi începe ministerul îngrijindu-se de cei bolnavi, atât trupeşte cât şi sufleteşte, de cei care erau excluşi din punct de vedere social – precum bolnavii de lepră – de cei păcătoşi, priviţi cu dispreţ de toţi. Isus însuşi indică aceste semne: "Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună" (Mt 11,5).
"Vie Împărăţia Ta!", repetă cu insistenţă creştinul când se roagă "Tatăl nostru". Isus a venit; însă omenirea continuă să fie marcată de păcat, populată de multă lume care suferă, de persoane care nu se împacă şi nu iartă, de războaie şi de numeroase forme de exploatare. Toate aceste fapte sunt proba că victoria lui Cristos însă nu s-a realizat pe deplin: mulţi bărbaţi şi multe femei continuă să trăiască cu inima închisă. Şi mai ales în aceste situaţii se iveşte pe buzele creştinului cea de-a doua invocaţie: "Vie Împărăţia Ta", care este ca şi cum am spune: "Avem nevoie de Tine, Isus; avem nevoie ca oriunde şi pentru totdeauna „Tu să fii Domnul în mijlocul nostru!" »
Amintind că, de multe ori, ne întrebăm de ce această Împărăţie se realizează atât de încet, pontiful a făcut referinţă la parabole, modalitate preferată de Isus, pentru a vorbi despre victoria sa, subliniind că Dumnezeu nu este asemenea nouă, ci are răbdare, nefiind violenţa stilul său de a-şi instaura Împărăţia, ci semănarea şi aşteptarea.
Papa Francisc: «"Vie Împărăţia Ta!" Să semănăm acest cuvânt în mijlocul păcatelor şi al falimentelor noastre. Să-l dăruim persoanelor biruite şi înfrânte de viaţă, celor care au respirat mai multă ură decât iubire, celor care au trăit zile inutile fără a înţelege de ce. Să-l dăruim acelora care au luptat pentru dreptate, tuturor martirilor istoriei, celor care au ajuns la concluzia că au luptat pentru nimic şi că această lume este dominată de rău. Atunci vom simţi răspunsul rugăciunii "Tatăl nostru". Va repeta pentru a nu ştiu câta oară acele cuvinte de speranţă, aceleaşi pe care Duhul Sfânt le-a pus ca sigiliu al tuturor Sfintelor Scripturi: "Da, voi veni curând! Amin. Vino, Doamne Isuse!" (Ap 22.20) »
