Seninătatea şi atenţia acordată celorlalţi, aspecte cheie ale celor 6 ani de pontificat: Alessandro Gisotti

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş 

13 martie 2019 – Vatican News. În acea seară de 13 martie 2013, salutându-i pe credincioşii din Piaţa Sfântul Petru şi din întreaga lume de la balconul central al Bazilicii vaticane, pontiful a început ceea ce el însuşi a definit imediat ca fiind o "cale a fraternităţii, a iubirii, a încrederii". Despre acest parcurs avea să dea mărturie directă câteva luni mai târziu, prin vizita în mijlocul migranţilor sosiţi la Lampedusa, acea călătorie – din 8 iulie – nefiind programată. Papa a simţit nevoia să meargă, cum a explicat el însuşi, acest exemplu de solicitudine urmând neschimbat pe parcursul celor şase ani, după cum explică purtătorul de cuvânt al Sfântului Scaun. 

R. – Papa ne arată că migranţii sunt persoane nu cifre şi face acest lucru pentru că manifestă o atenţie constantă faţă de ei în vreme ce mass-media se ocupă doar atunci când există o criză gravă: naufragiul unei ambarcaţiuni sau situaţia de urgenţă din cauza vreunui conflict. În afară de acea primă călătorie la Lampedusa, au existat foarte multe gesturi de apropiere, de înţelegere faţă de migranţi, unele dintre acestea în cadrul călătoriilor apostolice, precum vizita în tabăra de refugiaţi din insula Lesbos. Şi în călătoria apostolică pe care o va efectua în Maroc, papa va vizita un centru Caritas destinat Migranţilor. De asemenea, în succesiva călătorie apostolică – în Bulgaria şi în Republica Macedonia de Nord – Sfântul Părinte îşi va exprima apropierea faţă de migranţi în cadrul vizitei la o tabără pentru refugiaţi.

Deschiderea Porţii Sfinte la catedrala din Bangui (Republica Centrafricană), reconcilierea din Columbia şi atenţia faţă de minoritatea Rohingyas din Birmania: diferite faţete ale implicării papei în favoarea păcii…

R. – Aşa este. Papa Francis face cu adevărat onoare numelui pe care-l poartă. Desigur când a avut loc alegerea, în urmă cu şase ani, cu toţii am fost uimiţi că a ales numele Francisc, gândindu-ne la "Francisc de Assisi", om al păcii, sărăcuţul care a căutat întotdeauna modalitatea dialogului, cu speranţă împotriva oricărei speranţe: să ne gândim de exemplu la întâlnirea cu sultanul Al-Kamil  Al-Malek care a fost evocată în ultima perioadă, în contextul călătoriei în Emiratele Arabe Unite. Papa Francisc face aşadar onoare numelui său şi, desigur, misiunii sale, în calitate de pontif, de constructor de punţi. Uneori noi uităm această dimensiune caracteristică pontifilor. Cum am văzut de atâtea ori, prin cuvinte şi mai ales prin gesturi, papa Francisc reuşeşte să spargă zidurile diviziunilor şi să construiască punţi care traversează zidurile. Cred că aceasta este o constantă a pontificatului pe care o vedem în continuare şi astăzi.

Ce reprezintă în cadrul acestui pontificat omiliile Sfintelor Liturghii matinale, celebrate în capela Casei Sfânta Marta din Vatican?

R. – În opinia mea sunt inima pontificatului pentru că papa se întâlneşte cu poporul lui Dumnezeu în momentul fundamental pentru un preot, pentru un episcop, căci papa Francisc este episcopul diecezei de Roma. Din întâlnirea cu Isus prezent în preasfânta Euharistie şi cu credincioşii iau naştere aceste omilii care reprezintă un tezaur extraordinar, deoarece citindu-se marele documente din cursul pontificatului se observă că sunt legate sau sunt direct inspirate din omiliile de la Sfânta Marta. Într-adevăr cred că şi după şase ani se poate spune că omiliile matinale ale pontifului reprezintă unul dintre aspectele cele mai frumoase, caracterizate de noutate. Reprezintă de fapt inima pontificatului.

Prietenia dintre papa Francisc şi marele imam de la Al-Azhar, Ahmad Al-Tayyeb şi prietenia cu patriarhul de Constantinopol, Bartolomeu I, demonstrează cum dialogul este caracteristic modului de a acţiona al Sfântului Părinte…

R. – Încă din primele momente ale pontificatului, Sfântul Părinte ne-a vorbit despre "cultura întâlnirii" care, înainte de toate, pune în practică tema prieteniei. De exemplu, fiind prezent la Abu Dhabi, am văzut cu mare emoţie prietenia cu marele imam Al-Tayyeb; am văzut stima şi apropierea dintre cei doi, ambii fiind pe deplin conştienţi că semnarea "Declaraţiei comune despre fraternitatea umană" poate reprezenta un gest profetic şi curajos ale cărui roade poate că le culegem deja, dar le vom culege şi în viitor. De aceea, tema dialogului îmbinată cu tema prieteniei se află într-adevăr la inima papei. Însă, dialogul pontifului nu urmăreşte un determinat scop ci ia naştere dintr-o întâlnire, aspect pe care-l putem evidenţia în relaţia cu marele imam de la Al-Azhar şi  în privinţa relaţiilor cu alţi lideri religioşi.

În interviul dedicat împlinirii a şase ani de pontificat, directorul "ad interim" Alessandro Gisotti a amintit viziunea pontifului privind o Biserică "în ieşire", care merge împreună, care are un caracter sinodal. Spiritul sinodal cu care papa Francisc trăieşte dimensiunea pastorală a fost exprimat încă de la începutul pontificatului când a subliniat importanţa prezenţei păstorului înaintea poporului, în mijlocul acestuia, dar şi în urma lui. "Este frumos să ne gândim că Biserica nu este doar un far care iluminează dintr-un punct fix, îndepărtat, ci este asemenea unei torţe care iluminează şi face acest lucru mergând alături de poporul lui Dumnezeu.