Mesajul papei Francisc pentru Ziua mondială a bolnavului 2019

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş

8 ianuarie 2019 – Vatican News. Pornind de la premisa că "îngrijirea bolnavilor are nevoie de profesionalitate şi bunătate, de gesturi gratuite, imediate şi simple, precum o mângâiere, prin care să-l faci pe celălalt să simtă afecțiune", pontiful explică legătura dintre calitatea îngrijirii şi darul vieţii:

Papa Francisc: «Viaţa este darul lui Dumnezeu şi, după cum atrage atenţia sfântul Paul: "Ce ai ce nu ai primit?" (1 Cor 4,7). Tocmai pentru că este un dar, existenţa nu poate fi considerată o simplă posesiune şi o proprietate privată, mai ales în faţa cuceririlor medicinii şi ale biotehnologiei care l-ar putea determina pe om să cedeze în faţa tentaţiei manipulării "arborelui vieţii" (cf Gen 3,24). În faţa culturii debarasării şi a indiferenţei, ţin să afirm că darul trebuie pus ca paradigmă în măsură să înfrunte individualismul şi diviziunea socială contemporană, pentru a crea noi legături şi diferite forme de cooperare umană între popoare şi culturi. Dialogul, care apare ca o condiţie a darului, deschide spaţii relaţionale de creştere şi dezvoltare umană în măsură să rupă schemele consolidate ale exerciţiului de putere al societăţii.»

Explicând că "a da, nu se identifică cu acţiunea de a dărui", pentru că dăruirea nu poate fi confundată cu simpla transferare a unei proprietăţi sau a unui obiect, pontiful a pus dăruirea în legătură cu jertfirea de sine, darul conţinând "reflexul lui Dumnezeu care-şi află culmea în întruparea Fiului lui Dumnezeu şi în efuziunea Duhului Sfânt".

Dăruirea de sine prin caritate suscită gândul la modele de viaţă, la exemple precum sfânta Tereza de Calcutta, pe care papa Francisc a evocat-o în Mesajul din acest an dedicat Zilei mondiale a bolnavilor, citând din omilia prilejuită de canonizarea călugăriţei fondatoare a Surorilor Misionare ale Carităţii: «În toată existenţa sa, Maica Tereza a împărţit, cu generozitate, milostivire divină, manifestându-şi disponibilitatea faţă de toţi prin primirea şi apărarea vieţii umane, cea născută şi cea abandonată şi considerată un rebut […] S-a aplecat asupra persoanelor epuizate, lăsate să moară la margini de drumuri, văzând în acestea demnitatea dată lor de Dumnezeu; şi-a făcut auzită vocea de către cei puternici de pe pământ, pentru a-şi recunoaşte greşelile în faţa crimelor […] a sărăciei creată de ei înşişi. Milostivirea a fost pentru ea "sarea" care dădea gust fiecăreia din operele sale şi "lumina" care lumina întunericul acelora care nu mai aveau nici lacrimi pentru a-şi plânge  sărăcia şi suferinţa».

Evidenţiind că exemplul Maicii Tereza "ne ajută să înţelegem că unicul criteriu de acţiune trebuie să fie iubirea gratuită faţă de toţi, fără deosebire de limbă, cultură, etnie sau religie", papa Francisc a explicat că acest model "continuă să ne călăuzească  în deschiderea orizonturilor de bucurie şi speranţă pentru o umanitate care are nevoie de înţelegere şi bunătate, mai ales faţă de cei care suferă".

În aprofundarea dimensiunii gratuităţii, Sfântul Părinte a evidenţiat importanţa voluntarilor, atât de necesari în sectorul socio-sanitar şi care trăiesc în mod elocvent spiritualitatea Bunului Samaritean, mulţumind şi încurajând toate asociaţiile de voluntari care se ocupă de transportarea şi îngrijirea pacienţilor, a voluntarilor care se ocupă de donarea sângelui, a ţesuturilor şi organelor.

«Dimensiunea gratuităţii ar trebui să însufleţească mai alea structurile sanitare catolice», a spus Sfântul Părinte, «pentru că logica evanghelică este cea care califică acţiunea, atât în regiunile mai avansate cât şi în cele mai defavorizate din lume. Structurile catolice sunt chemate să exprime sensul darului, al gratuităţii, al solidarităţii, pentru a răspunde  logicii profitului cu orice preţ, logicii de a da pentru a obţine şi a exploatării care nu se uită la persoane.»

În încheierea Mesajului, papa Francisc ne încredinţează Maicii Domnului, invocată ca vindecătoare a bolnavilor, "Salus infirmorum", pentru ca Preacurata "să ne ajute să împărţim darurile primite, în spiritul dialogului şi al acceptării reciproce; să ne ajute să trăim ca fraţi şi surori, atenţi la nevoile celuilalt şi învăţând bucuria slujirii dezinteresate.