Publicată în Italia, cartea ”Scrisorile marii încercări” de Jorge Mario Bergoglio (papa Francisc)
Cetatea Vaticanului – A. Dancă
29 ianuarie 2019 – Vatican News. A apărut astăzi în librăriile din Italia cartea preotului Jorge Mario Bergoglio intitulată, în traducere, ”Scrisorile marii încercări” (italiană: ”Lettere della tribolazione”; spaniolă: ”Las cartas de la tribulacion”). Cartea este prefațată de papa Francisc și începe cu o amplă introducere semnată de pr. Antonio Spadaro, S. J., directorul revistei iezuiților “La Civiltà Cattolica”.
Volumul propune publicului italian un text inedit din 1987 al preotului, pe atunci, Jorge Mario Bergoglio, astăzi papa Francisc, despre ”doctrina marii încercări”.
Textul a fost publicat în luna mai a anului trecut în revista iezuiților amintită mai înainte, când a fost însoțit de un comentariu făcut de pr. Spadaro și de preotul iezuit argentinian Diego Fares.
”Ideile se discută, situațiile se discern”, scria în 1987 preotul Bergoglio, care se aprofundează tema dezolării, a marii încercări și a discernământului drept căi prin care se pot depăși situațiile de tulburare. În opinia comentatorilor, această scriere a pontifului de astăzi poate ajuta la înțelegerea spiritului care stă la baza multor principii din activitatea și magisteriul său.
”În momentele de tulburare”, scria pr. Bergoglio acum 32 de ani, nu trebuie ”să rămânem să mestecăm dezolarea”, ci mai degrabă ”să ne uităm la viață” fără a ne ancora în ”reflecția despre confuzia” pe care anumite idei o pot provoca. Este necesar, de aceea, să facem un efort de discernământ, care este eficient numai prin ”recursul la adevărurile fundamentale care dau sens apartenenței noastre”.
”Semnul că am făcut un bun discernământ ar fi venit când se simte pacea (dar al lui Dumnezeu), nu aparenta liniște a unui echilibru uman sau a unei alegeri în favoarea unuia dintre elementele care se află pe poziții potrivnice”. În cele din urmă, se mai citește în textul pr. Bergoglio, ”nu este tipic lui Dumnezeu să apere adevărul cu prețul carității, nici caritatea cu prețul adevărului, nici echilibrul cu prețul amândurora”, drept care, ”pentru a evita să se devină un distrugător veritabil, într-un mincinos caritabil sau într-un perplex paralizat, iezuitul trebuie să discearnă”.
