Era ieri... 22 octombrie de acum 40 de ani cu Ioan Paul al II-lea
Cetatea Vaticanului – A. Dancă
22 octombrie 2018 – Vatican News. ”Însoțirea sfinților să ne ajute să recunoaștem că Dumnezeu nu ne abandonează niciodată ca să putem trăi și da mărturie pentru speranță pe acest pământ”: se citește în mesajul transmis de la contul papei pe Twitter, @Pontifex, luni, 22 octombrie, comemorarea liturgică a Sfântului Ioan Paul al II-lea.
Ne întoarcem și noi cu gândul, dar mai ales cu inima la ziua de 22 octombrie de acum 40 de ani. Era o frumoasă dimineață de duminică, ziua Domnului. Noul papă Ioan Paul al II-lea își începea solemn slujirea de Succesor al Sfântului Petru.
”O zi de neuitat care a iluminat Biserica cu o nouă mare rază de speranță”, nota crainicul Programului Român Radio Vatican, regretatul Filippo Dozzi, în emisiunea dedicată inaugurării pontificatului. La finalul Sfintei Liturghii de acum patru decenii de pe esplanada bazilicii vaticane, observa cu atenție colegul nostru, ”Sfântul Părinte s-a oprit în fața altarului înălțând în mai multe rânduri cârja pastorală, salutând și binecuvântând mulțimea și cele 125 de delegații sosite din toate țările lumii. Doi copilași au reușit să treacă cordoanele, ajungând până la papa, care i-a îmbrățișat afectuos. Putem afirma că lumea întreagă a fost ideal prezentă, mulțumită televiziunii și radiodifuziunii, la această zi de neuitat, care a iluminat Biserica cu o nouă mare rază de speranță”.
Gesturi memorabile, așadar, însă și cuvinte memorabile, ca cele rostite la prima predică a pontifului pe care cardinalii adunați în conclav ”l-au chemat”, după cum spunea el însuși, ”dintr-o țară îndepărtată, dar totuși întotdeauna atât de apropiată prin comuniunea credinței și tradiția creștină”.
Senzația de a trăi un moment istoric era confirmată și de statistica Suveranilor Pontifi: după 455 de ani și după 45 de papi din teritoriile Italiei, Biserica catolică apostolică romană avea din nou un papă ne-italian. Precedentul era din îndepărtatul 1522, cu olandezul Adrian al VI-lea.
În toamna anului 1978, însă, creștinătatea purta povara așa numitei ”Cortine de fier”, de care în câțiva ani avea să se aleagă praful. Forța credinței nu cunoaște obstacole și vrea să-i îmbrățișeze pe toți oamenii, iar noul pontif, venit dintr-o țară satelit a fostului bloc sovietic, știa bine acest lucru. A spus-o răspicat încă din primele cuvinte de la omilia Liturghiei solemne de acum 40 de ani:
Ioan Paul al II-lea: «Frați și surori, nu vă fie teamă să-l primiți pe Cristos și să acceptați puterea sa! Ajutați-l pe papa și pe toți cei care vor să-l slujească pe Cristos și care vor să-l slujească pe om și omenirea întreagă cu puterea lui Cristos. Deschideți puterii sale mântuitoare granițele statelor, sistemele economice ca și cele politice, vastele domenii ale culturii, civilizației, dezvoltării... Nu vă fie teamă! Cristos știe ceea ce stă în adâncul omului. Numai Cristos știe! Astăzi, deseori, omul nu știe ceea ce poartă în sine, în adâncul sufletului său, în adâncul inimii sale. Deseori este nesigur de sensul vieții sale pe acest pământ. Este cotropit de îndoială, care se schimbă în disperare. Îngăduiți-i, vă rog, vă implor cu umilință și încredere, îngăduiți-i lui Cristos să vorbească omului. Numai Cristos are cuvintele dătătoare de viață. Da, de viață veșnică!»
