Consistoriu pentru canonizarea fericitului Nunţiu, tânărul gata să sufere pentru Cristos

Anca Mărtinaş – Cetatea Vaticanului

19 iulie 2018 – Vatican News. Joi, 19 iulie, cu începere de la ora 10, în Sala Consistoriului din Palatul Apostolic, Sfântul Părinte a prezidat celebrarea rugăciunii canonice a Orei a Treia și consistoriul ordinar public pentru canonizarea fericitului Nunţiu Sulprizio, laic. Născut în localitatea italiană Pescosansonesco, lângă Pescara, la 13 aprilie 1817, a murit la Napoli, pe 5 mai 1836. Acest tânăr muncitor laic din secolul al XIX-lea a fost beatificat de fericitul Paul al VI-lea, la 1 decembrie 1963, în timpul Conciliului Vatican II.

În cadrul consistoriului papa Francisc a anunțat că Sfânta Liturghie de canonizare a tânărului muncitor italian Nunţiu Sulprizio va avea loc pe 14 octombrie. În aceeași zi, vor fi canonizaţi papa Paul VI și mons. Romero, precum şi preoţii diecezani Francisc Spinelli şi Vincenşiu Romano şi călugăriţele Maria Ecaterina Kasper şi Nazaria Ignaţia, March Mesa.

Dar cine a fost Nunţiu Sulprizio? Orfan de ambii părinți încă din primii ani ai vieții, Nunțiu a fost crescut de bunica sa după mamă, Anna Rosaria. La vârsta de 9 ani i-a murit bunica, iar unchiul său l-a luat ucenic în atelierul de fierar. Muncile cu mult mai grele faţă de vârsta sa fragedă aveau să-i distrugă în scurt timp sănătatea. În 1831 s-a îmbolnăvit grav la picior și a fost dus mai întâi la spitalul din L’Aquila, iar apoi la Napoli. După ce s-a înzdrăvenit un pic, a ajuns în grija unui colonel, Felice Wochinger, care s-a ocupat cu atenție de micul muncitor și l-a tratat ca pe un fiu. În ciuda suferințelor grele care au revenit asupra lui, Nunțiu a înfruntat încercarea cu răbdare creștină și i-a oferit lui Dumnezeu propriile suferințe în beneficiul unui bolnav de-alături. A murit la numai 19 ani.

Leon al XIII-lea l-a propus ca model pentru tinerii muncitori. Rămășițele sale pământești se venerează în biserica ”San Domenico Soriano” din Napoli.

Viața lui Nunţiu a fost îndestulată de mari suferințe, dar a trăit cu credință profundă și ascultare față de Dumnezeu. De îndată ce putea se refugia în faţa Tabernacolului pentru a-i ţine companie lui Isus şi, când durerile la piciorul gangrenat deveneau acute, se ruga spunând :"Isus a suferit atât de mult pentru mine. De ce n-aş putea suferi şi eu pentru El?".

Nunţiu se ruga mult pentru convertirea păcătoşilor, spunând că ar fi dispus să-şi dea viaţa chiar şi pentru convertirea unui singur păcătos. În spitalul din Napoli, înainte ca sănătatea să i se înrăutăţească iremediabil, Nunţiu se dedica celorlalţi bolnavi, pe care încerca să-i mângâie, spunându-le : "Să fiţi întotdeauna cu Domnul pentru că orice vine de la El», îndemnându-i să se bucure şi asigurându-i că din Cer se va ruga pentru ei.