Premiul Nobel pentru pace 2019 acordat premierului Abiy Ahmed Ali: speranțele episcopilor etiopieni

Antonella Palermo – Cetatea Vaticanului
14 octombrie 2019 – Vatican News/Adrian Dancă. Premiul Nobel pentru Pace 2019 a fost acordat premierului etiopian Abiy Ahmed Ali. Liderul cel mai tânăr din Africa, se menționează în motivația Comitetului de la Oslo, a elaborat cu rapiditate principiile unui acord de pace în relațiile dintre Etiopia și Eritreea pentru a pune capăt unei situații de stagnare în care, oficial, nu era nici pace, nici război. În Etiopia, chiar dacă mai este mult de făcut, tânărul lider etiopian a încercat să promoveze reconcilierea, solidaritatea și dreptatea socială. 

Într-un interviu pentru Radio Vatican - Vatican News, episcopul de Emdibir, mons. Musiè Ghebreghiorghis, își exprimă satisfacția în legătură cu alegerea făcută de Comitetul Premiului Nobel pentru Pace:
«Noi, ca etiopieni, suntem foarte fericiți că premiul Nobel a fost înmânat primului nostru ministru, care de un an și jumătate guvernează țara și o face foarte bine. Etiopia a trăit multe momente dificile. Imediat după ce a fost  ales, el ne-a dat multă speranță într-o viață mai bună în țara noastră. A fost aclamat și de comunitatea internațională. Este un premiu acordat în mod special pentru angajarea sa în favoarea păcii dintre Etiopia și Eritreea, care au dus un război fratricid. Într-o lună de zile, Abiy Ahmed Ali, cu o strângere de mână, a reușit să aducă pacea: frontierele erau închise, acum sunt deschise; comerțul era blocat, acum e deblocat. El a acționat  în favoarea păcii și în Sudanul de Sud, în Somalia și în țările vecine. Noi îl considerăm ca un profet trimis de Dumnezeu. Are un limbaj plin de umanitate, vorbește de iubire, de iertare, dialog și de importanța evitării războaielor. În viziunea lui, recursul la arme este întotdeauna o înfrângere».

Care sunt încă urmările vizibile ale acestui război?
«Mulți tineri și-au pierdut viața. Eritreea a rămas izolată complet  de comunitatea internațională. Mulți tineri au fugit din țara lor pentru a găsi o viață mai bună și mulți au murit pe drum, în deșert sau în mare. Este o situație tragică pe care istoria o va aduce aminte».

Care este azi angajamentul Bisericii în Etiopia și care sunt provocările la care trebuie să răspundă?
«Catolicii sunt o minoritate, aproape 700 mii de persoane, și reprezentăm 0,7% din populație. Cu toate acestea, noi ne ocupăm în continuare de 25% din activitățile sociale din țară, pentru dezvoltarea integrală a persoanei. De exemplu, educația. Am deschis multe școli. Biserica catolică încearcă să înfrunte cum poate, cu resursele de care dispune, provocările care i se prezintă. Bineînțeles că trebuie să se adreseze Bisericii Universale, multe ajutoare ne vin din Europa, din America. Mai ales Conferința Episcopală Italiană (CEI) ne ajută cu infrastructura și acum construim o universitate catolică la Addis Abeba. Tocmai CEI este cea care ne dă o mână de ajutor prin contribuțiile primite cu ajutorul sistemului ”Opt la mie”. De asemenea, suntem activi și în domeniul sanitar. În dieceza mea, de exemplu, avem vreo 40 de școli, 9 dispensare, 2 spitale...»

Aveți proiecte care promovează contribuția femeilor în agricultură?
«Bineînțeles, avem asociații, de exemplu ”Un bob pentru Emdibir”, dar și multe altele, care susțin activitatea noastră. În această perioadă de criză economică mondială, nu ne-au lipsit ajutoarele. 95% din populație trăiește din agricultură: avem nevoie de promovarea acestui sector, pentru că totul depinde el».

În octombrie 2019 se marchează Luna Misionară Extraordinară. Ce semnificație are pentru țara voastră?
«Pentru noi este o retrezire la activitatea misionară. Aceasta este o idee fericită a Papei Francisc. Vestea cea bună poate fi dusă nu doar de preoți, diaconi sau catiheți, dar de toți cei botezați. De fapt, tema este chiar ”Botezați și trimiși”, însemnând că noi creștinii putem transforma lumea. Este o chemare pentru toți de a trăi o viață creștină, care să fie contagioasă și prin care poată să-i conducă la Dumnezeu. În experiența de zi cu zi, noi vedem toate acestea  puse în practică. În dieceza mea, de exemplu, avem mulți voluntari veniți din alte continente: mulți dintre ei sunt botezați, dar nu toți sunt practicanți, sau aparțin altor religii. Dar când văd că în țările lumii a treia lumea este încă foarte credincioasă, merge la biserică, se roagă, au o viață spirituală, atunci se simt și ei atrași să-și reînnoiască credința».

Cum vedeți Sinodul pentru Amazonia, care se desfășoară în Vatican?
«Este un lucru bun această convocare. Problema Amazoniei, să ne aducem aminte, nu este circumscrisă doar la acea regiune din lume. Poate știrile nu ajung, dar la fel de alarmante sunt condițiile din Africa și Asia. Este o problemă mondială care ar trebui luată in calcul».