Fericitul Camil Costa: un exemplu de fidelitate față de Evanghelie
Antonella Palermo – Cetatea Vaticanului
”Sfințenia este accesibilă tuturor.” Acestea au fost cuvintele monseniorului Thibault Verny, arhiepiscop de Chambery, în timpul Sfintei Liturghii de beatificare, care a fost celebrată în orașul francez, din regiunea Savoia, sâmbătă, 17 mai a.c., în cursul după-amiezii, a venerabilului slujitor a lui Dumnezeu, Camil Costa de Beauregard, preot diecezan, care a trăit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea. Reprezentându-l pe papa Leon al XIV-lea, nunțiul Celestino Migliore, a prezidat Liturghia de beatificare.
Redescoperirea slujirii umile
În omilia arhiepiscopului care a comentat Evanghelia după sfântul Marcu, despre anunțarea calvarului lui Isus și a învierii sale, accentul a fost pus pe învățătura adresată ucenicilor. Însă cuvintele ”tot ce se face unuia dintre cei mai mici, lui i se face”, a explicat Verny, răstoarnă scara valorilor din lumea noastră. ”Într-o societate în care se prețuiește puterea și succesul, Isus ne invită să descoperim prezența Sa în cei mici. Strada către adevărata măreție trece prin slujirea umilă”. În acest pasaj s-a manifestat chemarea lui Camil Costa de Beauregard, profund captivat de figura lui Cristos. Confruntat cu copiii orfani din cauza epidemiei de holeră, Camil a recunoscut în ei un chip a lui Isus: ”Nu și-a păstrat comoara credinței pentru el însuși, ci a împărtășit-o cu altruism. Viața lui a devenit o Evanghelie vie, o manifestare a iubirii lui Isus pentru cei din urmă”, a subliniat episcopul de Chambéry.
Sfințenia este fidelitate față de Evanghelie
„Și totuși, Camil nu era din afara lumii”, a observat arhiepiscopul. Educator răbdător, dar și încăpățânat, s-a lăsat atins de lucrurile mărunte ale fiecărei zile, atent la acea vulnerabilitate în care se revelează atotputernicia divină. ”Sfințenia sa”, observa Verny, ”nu era rodul unor eforturi supraomenești, ci al fidelității zilnice față de Evanghelie. Camil ne arată că sfințenia este accesibilă tuturor, ea constă în a-L lăsa pe Dumnezeu să lucreze în noi și prin noi.” Monseniorul a amintit, de asemenea, ”că prin vindecarea miraculoasă a unui copil care era pe cale să-și piardă vederea, noul Fericit a arătat urgența de a oferi tinerilor o viziune asupra viitorului și a speranței, cu condiția să avem grijă de ei privindu-i cu ochii lui Isus”. Urmând pașii noului Fericit, invitația sugerată nu este de a disprețui umanitatea noastră, ci, mai degrabă, de a ”avea grijă de ea de la început până la sfârșit”. Aceasta este calea către slujirea autentică. Evanghelia nu este o fabulă, ci este un text care trebuie considerat ”o realitate care ne transformă viața”.
