Să căutăm privirea lui Isus: papa Francisc, în prefața cărții ”Vita di Gesù”, de Andrea Tornielli

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
27 septembrie 2022 – Vatican News. Sfântul Părinte a scris prefața cărții “Vita di Gesù” – ”Viața lui Isus”, publicată de jurnalistul italian Andrea Tornielli, directorul nostru editorial. Volumul este publicat de editura Piemme și a apărut în librăriile din Italia marți, 27 septembrie a.c., fiind prezentat în aceeași zi la penitenciarul ”Opera” din Milano de arhiepiscopul Mario Delpini, de cantautorul Roberto Vecchioni și de Arnaldo Mosca Mondadori. Alte două prezentări au fost programate în luna octombrie: în 12 ale lunii, la Universitatea LUMSA din Roma alături de cardinalul Tolentino, iar în 19, la Chioggia, la auditorium-ul ”San Nicolo”, cu participarea preotului Luigi Epicoco.

În cartea sa ”Viața lui Isus”, directorul editorial al mijloacelor de comunicare ale Sfântului Scaun prezintă istoria lui Isus din Nazaret unificând într-o singură relatarea textele Evangheliei, alterându-le cu o încercare personală de a reconstrui întregul cu ajutorul imaginației și al istoricilor tot ceea ce evangheliștii nu au lăsat în scris. Ca o țesătură, autorul adaugă comentariile papei.

”Un aspect decisiv care mă impresionează citind Evanghelia”, scrie papa Francisc în prefața cărții, ”este importanța privirilor, un detaliu asupra căruia se oprește deseori și această Viață a lui Isus. Unele priviri se încrucișează: ne gândim la Zaheu, cățărat în copac într-un fel grotesc, care dorește să-l vadă pe Isus fără a fi văzut, dar care, în schimb, este văzut de Domnul care-i spune că va merge acasă la el. Ne gândim la orbul din Ierihon: el nu putea să vadă, dar căuta privirea lui Dumnezeu, voia să fie văzut de Isus și până când nu a găsit acea față aplecată asupra lui nu a încetat să strige, să ceară, să implore.

În fiecare pagină a Evangheliei găsim priviri: este modul în care oamenii îl întâlnesc pe Isus. Există și privirea învățătorilor Legii, a celor care căutau să-l pună la încercare, dar și privirile uimite ale celor care nu înțelegeau. Este importantă privirea, sunt importante privirile. Nu e îndeajuns a citi, nu e îndeajuns a asculta, dar e frumos a intra în prima persoană în episoadele Evangheliei și a compune în minte și în inimă privirea lui Isus. Să ne închipuim, de exemplu, ochii săi așezându-se, între atâtea alte persoane, asupra unei sărmane văduve care donează o mică pomană la Templu: privirea lui Isus îi scruta pe învățătorii Legii care se plimbau în Templu ca să fie văzuți și a se arăta desăvârșiți, dar apoi este atrasă de acea văduvă care donează două monezi de mică valoare, doi bănuți, mai mult decât toți pentru că era tot ceea ce avea. Privirea aceea este canonizarea generozității.

Să ne gândim, mai departe, la Iair, care merge să ceară ajutor pentru fiica lui, în condiții foarte grave, iar când este în fața Învățătorului, i se spune că, între timp, ea a murit. Îl privește pe Isus, iar Isus îl privește și îl întărește. Isus are o capacitate unită de a privi în ochi. Și în timp ce Iair îi spune că, de acum, nu mai are rost să meargă acasă la el, Isus merge mai departe și o readuce la viață pe fetiță. Dar totul a început cu o privire.

Chiar și văduva din Naim și-a îndreptat cu siguranță privirea către Domnul când s-a apropiat cu discipolii săi. Ce putea să ceară cu ochii acea femeie mâhnită și răpusă de durere? Cu siguranță, nu viața fiului, pentru că era sigură că a murit și că nimic și nimeni nu putea să-l mai readucă la viață. Cu toate acestea, ea cerea ceva cu privirea. Isus, văzând-o pe ea și durerea ei, este adânc impresionat. Se apropie de alaiul funerar și îl învie pe fiul mort, redându-l mamei.

Alteori ne găsim în fața unor priviri incapabile, care într-un prim moment nu reușesc să-l vadă pe Domnul. Ne gândim la discipolii de la Emaus. Ochii lor erau ca acoperiți cu un văl. Ne gândim la Magdalena, când merge la mormânt și se gândește că Isus înviat ar fi grădinarul. După aceea, Domnul se arată. La fel se întâmplă cu noi când luăm în mână Evanghelia: citim ceva și, la un moment dat, Domnul se dezvăluie privirilor noastre, se arată și simțim experiența spirituală unică a uimirii, care ne face să-L întâlnim pe Isus. 

(...) Se ne apropiem, așadar, de episoadele vieții lui Isus cu ochii plini de contemplație. E adevărat că a crede începe cu a auzi, dar întâlnirea începe cu a vedea. Este important, de aceea, să-l ascultăm și să-l vedem pe Isus în Evanghelii. A vedea se unește mai ușor memoriei, care face să crească viața creștină. Este, după cum învață Sfântul Ioan dar, mai în general, toată Sfânta Scriptură, memoria acelor lucruri pe care le-am văzut și ascultat. Această carte, această ”Viață a lui Isus”, scrisă folosindu-se de cuvintele Evangheliei – spune papa în prefața volumului – poate să ne ajute să intrăm în contact cu El pentru ca să nu rămână un mare personaj, un protagonist al istoriei, un lider religios sau un învățător de morală, ci să devină pentru fiecare, zi de zi, Domnul. Domnul vieții. Celui care citește îi doresc să-L vadă pe Isus, să-L întâlnească pe Isus și să primească harul, care este un dar al Duhului Sfânt, de a se lăsa atras de El”.