Sfinții anului 2022. Maria Rivier, călugăriță, model de statornicie în vremuri tulburi

Cetatea Vaticanului - Adrian Dancă
23 iulie 2022 - Vatican News. Revenim în această zi la viața și exemplul Sfinților canonizați de papa Francisc pe 15 mai 2022 și ne propunem să cunoaștem mai bine profilul bigrafic și spiritual al Sfintei Maria Rivier, călugăriță, fondatoare. În mijlocul tulburărilor sociale și religioase din timpul Revoluției Franceze, smerita și curajoasa călugăriță a lăsat un adevărat model de statornicie în credință și de acțiune concretă.

Viața și formarea creștină

Sfânta Maria Rivier s-a născut în Franța pe 19 decembrie 1768, în satul Montpezat-sous-Bauzon din dieceza de Viviers, care astăzi face parte din departamentul Ardèche. Nu avea încă un an și jumătate când Maria a căzut din pat și a suferit o leziune gravă la șold. Nereușind să stea în picioare, se târa pe spate cu ajutorul mâinilor. Mama o ducea în fiecare zi în Capela Penitenților, unde era cinstită imaginea ”Fecioarei Maria, Maica Milei”. Vreme de patru ani, Maria petrecea ore în șir așezată pe covorașul dintre altar și imaginea Maicii Domnului, privind-o cu multă încredere și cerându-i să fie vindecată. Într-o zi i-a spus că dacă avea să se facă bine, și-ar fi dedicat viața educației copiilor. Pentru o perioadă scurtă de timp, Maria a început din nou să facă primii pași cu ajutorul cârjelor, dar o nouă căzătură a imobilizat-o complet. S-a vindecat pe neașteptate când avea nouă ani într-o zi specială: 15 august, sărbătoarea Înălțării Maicii Domnului cu trupul și sufletul la cer. Amintindu-și de promisiunea făcută, s-a hotărât să-și dedice viața copiilor. Atitudinea ei deosebit de grijulie față de cei mai mici i-a atras denumirea de ”mica mamă”. Mergea în vizită la cei săraci și încerca să-i ajute după posibilități, iar Prima Sfântă Împărtășanie i-a aprins dorința de a se consacra cu totul lui Dumnezeu.

La 12 ani a fost trimisă, împreună cu o soră mai mare, la călugărițele de la Notre-Dame din Pradelles, în Loara Superioară, unde și-a completat studiile și a cerut să fie primită în rândul călugărițelor din mănăstire. A fost respinsă, spre marea ei mâhnire, din cauza trupului prea slăbit și a sănătății șubrede. Se întoarce în satul natal, Montpezat, unde deschide imediat o școală care, în scurt timp, a devenit neîncăpătoare, elevii fiind atrași de tânăra învățătoare care se dedica educației cu o abnegație neobosită și remarcabile capacități didactice. Era înconjurată de stima și încrederea tuturor. A intrat în al Treilea Ordin Franciscan și în al Treilea Ordin Dominican, ramurile pentru laici ale marilor ordine de viață consacrată, acordând o atenție deosebită fetelor fără ocupație, pe care le căuta ca să le ofere o formare profesională. Deseori, mergea împreună cu acestea în vizită de caritate la bolnavi și la cei săraci.

Întemeierea unei noi Congregații

Izbucnirea Revoluției Franceze a dus la întreruperea completă a activităților, Maria Rivier găsind ospitalitate la Thueyts, un sat din apropiere. Întreaga atmosferă socială era marcată de persecuții și de frământări anti-religioase, dar chiar în aceste momente Maria a împărtășit preotului Louis Pontanier (din Societatea Sfântului Sulpiciu) dorința de a întemeia o nouă congregație, care să se ocupe de instrucțiunea creștină și de formarea religioasă a tineretului. În ciuda haosului din acei ani, Maria a reușit să strângă în jurul ei câteva fete și a cerut permisiunea vicarului general al arhiepiscopiei de Vienne, mons. Laurent Vernet, care se ocupa și de dieceza de Viviers după destituirea episcopului ”constituțional”. Pe 21 noiembrie 1796 – sărbătoarea Prezentării Fecioarei Maria la Templu – Maria Rivier și patru însoțitoare a făcut promisiunea de a dedica viața și lucrarea ei Reginei Cerului. Aceasta a fost, practic, ziua de naștere a Congregației ”Surorile Prezentării Mariei”. În aceeași zi din anul următor, unsprezece femei au făcut împreună cu ea consacrarea religioasă, urmând o regulă provizorie adaptată de preotul Louis Pontanier.

Din 1801, prin concordatul dintre Scaunul Apostolic și Republica Franceză, Congregația fondată de Maria Rivier a primit susținerea multor episcopi care nu doar primeau carisma și opera ei, dar promovau cu ardoare noile vocații. Fiind trimise în special pentru formarea tineretului, călugărițele se adaptau cu atenție la țesutul parohial în care își desfășurau apostolatul, astfel că între anii 1802-1810 au deschis nu mai puțin de 46 de comunități.

Practic, apostolatul Mariei Rivier și al surorilor ei se desfășura prin intermediul instrucțiunii și îndemnurilor adresate poporului lui Dumnezeu. Îi chemau pe credincioși duminica în biserică și îi ajutau să se roage și să învețe rozariul. Numeroase au fost convertirile, vocațiile și, mai ales, persoanele care se spovedeau pentru prima dată în viață. Ani la rând, școala și predarea catehismului au fost singurul domeniu de apostolat al călugărițelor, care și-au stabilit centrul într-un vechi convent din Bourg-Saint-Andéol. În prezent, surorile congregației își desfășoară apostolatul în rândul copiilor și tinerilor marginalizați din Africa, Asia, Europa și de pe continentul american.

Faima de sfințenie, beatificarea și canonizarea

Congregația fondată de Maria Rivier a devenit una de drept pontifical în 1890, dar activitatea fondatoarei s-a oprit în 1837 din cauza problemelor de sănătate. A murit pe 3 februarie 1838, fiind recunoscută încă din timpul vieții pentru sfințenia și virtuțile trăite cu smerenie și dăruire. O dovedește și perioada relativ scurtă, mai puțin de nouă ani, care a trecut de la moartea ei până la predarea documentației la Roma.

Pentru beatificare, Postulatura cauzei a prezentat vindecarea unei fetițe de șapte ani, afectată de acrodinie infantilă (boală care provoacă dureri la extremitățile corpului), minunea atribuită mijlocirii Mariei Rivier având loc la exact o sută de ani de la moartea ei, pe 3 februarie 1938. Cu toate acestea, decretul privind autenticitatea minunii a fost promulgat de Sfântul Ioan Paul al II-lea în 1981, care a dat o dispensă specială privind necesitatea unei a doua minuni, cerută pe atunci de normele canonice, datorită cultului neîntrerupt de peste o sută de ani și, mai ales, ”faimei răspândite a semnelor” ieșite din comun de care se bucura fondatoarea Surorilor congregației ”Prezentarea Mariei la Templu”. Beatificarea a fost prezidată de Sfântul Ioan Paul al II-lea pe 23 mai 1982 în Piața San Pietro.

O nouă minune atribuită mijlocirii Mariei Rivier a avut loc în 2015 la Tagbilaran, în Filipine. Este vorba de dispariția completă a erupțiilor veziculoase a pielii (”hidroa”) unui fetus aflat în a 12-a săptămână și a 4-a zi de viață prenatală. Fetița a venit pe lume fără complicații și afecțiuni pe 6 septembrie 2015. În 2021, comisia medicală a Departamentului pentru cauzele sfinților a declarat că ”vindecarea rapidă, completă și durabilă” nu poate fi explicată pe baza actualelor cunoștințe științifice. Votul favorabil acordat de Comisia teologică și, succesiv, de ședința cardinalilor și episcopilor, a dus la decizia papei Francisc de a aproba, în 2021, decretul privind autenticitatea miracolului.

Ceremonia de canonizare a avut loc la Roma pe 15 mai 2022, iar Sfânta Maria Rivier va fi amintită anual în calendarul roman general pe 3 februarie.