Războaiele sunt împotriva copiilor

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș

Vatican News – 12 martie 2022. Scrie Sergio Centofanti: „Copiii continuă să sufere și să moară în multe părți ale lumii, cum ar fi Siria, Yemen, Etiopia, Mali și în alte părți. Irod este mereu viu și ucide fără milă.

Războaiele afectează pe toată lumea, dar principalele victime sunt întotdeauna copiii. Bombardarea spitalului pediatric din Mariupol este unul dintre multele exemple ale inumanității războiului. Inocența îngrozită a ochilor copiilor în fața misterului răului cunoscut prea devreme dezvăluie toată atrocitatea conflictului. Răutatea adulților nu-i cruță pe copii. Biblia ne arată cât de departe poate merge ura adulților împotriva dușmanului: „Ferice de cel ce prinde pe pruncii tăi și-i zdrobește de piatră” (Psalmul 137).

Copiii sunt toți la fel, în Ucraina ca și în Etiopia, în Siria ca și în Yemen sau Afganistan, în Mali, în Myanmar și în toate războaiele din istorie. Ei continuă să moară, să fugă, să fie folosiți și exploatați în mii de feluri. Micuțul Alan Kurdi, întins pe o plajă turcească, fugind de conflictul sirian, în tăcerea sa asurzitoare continuă să strige omenirii: ‚Ajunge cu războaiele! Lăsați-i pe cei mici să trăiască!’

Se pot revolta popoarele împotriva războaielor celor puternici? Irod este încă în viață și umblă prin lume făcând noi masacre de nevinovați: “Un ţipăt s-a auzit în Rama. Plângere şi tânguire mare. Rahela îşi plânge copiii şi nu vrea să fie mângâiată, pentru că nu mai sunt.” (Mt 2,18).

În Irpin, lângă Kiev, un băiețel de aproximativ doi ani plânge în brațele tatălui său, un soldat care pleacă. Cu pumnii lui mici lovește casca tatălui său, care este nevoit să-l părăsească. Nu știe ce este războiul și de ce există, este prea mic, dar nu vrea să fie consolat pentru că tatăl lui pleacă.

Copiii din războaie desenează bombe și rachete. În fața unei asemenea cruzimi, credința se clatină. Numai iubirea poate vindeca traumele și ura și ne poate face să ne rugăm din nou cu inocența copiilor: ‚Sufletul îmi este împăcat și liniștit, ca un copil înțărcat la sânul mamei sale. Da, sufletul meu este în mine ca un copil înțărcat în brațele mamei sale’(Psalmul 131).”